Luni, 18 noiembrie 2019 | Cinema ARTA

Tibor Hartel este cercetător la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului. Ca formare profesională, este ecolog, cu cercetări în domeniile ecologiei populațiilor și comunităților, ecologiei peisajului și conservării biodiversității. A inițiat „Arborii Remarcabili din România”, inițiativă care a culminat cu o bază de date a arborilor bătrâni din România și cu Legea 97/2023 pentru protejarea Arborilor Remarcabili din România. A fost printre cei mai citați 2% oameni de știință din lume (2020, 2021, conform „Stanford University & Elsevier”). Recent, a lansat un canal YouTube intitulat „Natură și Oameni cu Tibi Hartel”, unde popularizează știința pe care o practică.

Alina Zară was born in 1977 in Mândra, Brașov County. During her university years, she worked for the local media group Mix Media Group (radio, newspaper, television) during vacations, where she began developing programs dedicated to rural communities, artisans, education, and local identity and culture. She coordinated the communication departments of several associations and foundations whose mission was the regional and cultural development of Țara Făgărașului and Sălaj. She then created a series of cascading projects to preserve the best and most beautiful aspects of local culture by carrying them from the past, through the present, and into the future. The most well-known projects are the “Museum of Cloth and Stories” and the “Mândra Chic” contemporary dowry workshop, which, for over 10 years, have been successfully promoting the reinterpretation of Romanian traditions in modern design, creating contemporary dowries. All 10 active projects she coordinates operate under the umbrella brand of the Mândra Project Association.

Alina Zară s-a născut în 1977 în Mândra, județul Brașov. Încă din timpul facultății, în vacanțe, a fost angajata trustului local de presă Mix Media Group (radio, ziar, televiziune ) unde a început să dezvolte programe dedicate mediului rural, artizanilor, educației, identității și culturii locale. A coordonat departamentele de comunicare din cadrul câtorva asociații și fundații a căror misiune era dezvoltarea locală și culturală din Țara Făgărașului și Sălaj. Apoi a create o serie de proiecte în cascadă, a căror misiune este aceea de a prelua din trecut, de a trece prin prezent și de a duce spre viitor tot ce este mai bun și mai frumos în cultura locală. Cele mai cunoscute proiecte sunt Muzeul de Pânze și Povești și atelierul de zestre contemporană Mândra Chic, care își propun și reușesc, de mai bine de 10 ani, să promoveze reinterpretarea tradițiilor românești în designul modern, creând zestre contemporană. Toate cele 10 proiecte active, pe care le coordonează acum, se desfășoară în cadrul brandului umbrelă al Asociației Mândra Project. 

După 41 de ani în care am crescut, învățat și țesut o pânză de prieteni și proiecte în Cluj, locuiesc de 14 luni într-o livadă. Întâlnirea cu orașul a devenit intenționată, fiind mult mai atent la cum mă aduc, cu ce contribui și cu ce mă hrănesc. Uneori e despre experiența mea profesională în IT și antreprenoriat, uneori despre cultură și artă, dar de cele mai multe ori e despre educație, grijă și traiul în comun. Sunt prezentat cel mai des ca și activist de mediu, eu mă consider un cetățean îngrijorat, poate activist de conviețuire convivială privind cu speranță spre viitor și cu încredere în inteligența colectivă și diversitatea ca și strategii de supraviețuire. 

După 41 de ani în care am crescut, învățat și țesut o pânză de prieteni și proiecte în Cluj, locuiesc de 14 luni într-o livadă. Întâlnirea cu orașul a devenit intenționată, fiind mult mai atent la cum mă aduc, cu ce contribui și cu ce mă hrănesc. Uneori e despre experiența mea profesională în IT și antreprenoriat, uneori despre cultură și artă, dar de cele mai multe ori e despre educație, grijă și traiul în comun. Sunt prezentat cel mai des ca și activist de mediu, eu mă consider un cetățean îngrijorat, poate activist de conviețuire convivială privind cu speranță spre viitor și cu încredere în inteligența colectivă și diversitatea ca și strategii de supraviețuire.

Diana Marincu este curator și critic de artă, director artistic al Fundației Art Encounters din Timișoara, membru AICA și IKT. A obținut în 2017 titlul de Doctor de la Universitatea de Arte din București, secția Istoria și Teoria Artei cu o cercetare a discursurilor curatoriale despre identitate și periferie construite în cadrul expozițiilor de mari dimensiuni și bienale din 1989 până azi. Între 2012-2018 a colaborat cu Fundația Plan B din Cluj și cu Fabrica de Pensule. Între 2015 şi 2017, a co-curatoriat alături de Anca Verona Mihuleț proiectul curatorial în șase părți Punctul alb şi cubul negru, desfășurat la Muzeul Național de Artă Contemporană din București. 

În 2017, Diana Marincu a curatoriat împreună cu Ami Barak cea de-a doua ediție a Bienalei Art Encounters, sub numele Viața – Mod de întrebuințare, care a inclus câteva capitole tematice distincte, precum straturile romanului la care făcea referire, invitând peste o sută de artiști. Alături de expozițiile centrale, cei doi curatori au dedicat o secțiune complementară spațiilor independente din România. În cadrul Sezonului România-Franța din 2018-2019, Diana Marincu a curatoriat două expoziții în Franța, însoțite de cataloage: Persona, MUCEM, Marsilia (2019); Manufacturing Nature / Naturalizing the Synthetic, Frac des Pays de la Loire (2018). 

În cadrul programului creat pentru Fundația Art Encounters, Diana Marincu urmărește să exploreze legăturile posibile între vecinătățile geografice ale scenelor artistice din regiune, să fixeze niște conexiuni artistice bazate pe cooperare / coproducție și să sprijine generațiile tinere de artiști. 

Corina Bucea este manager cultural cu experiență în coordonarea de proiecte, producție artistică, politici culturale și mediere culturală. Este director de dezvoltare culturală la Centrul Cultural Clujean, unde coordonează, din 2018, Academia schimbării, un program dedicat creșterii capacității sectorului cultural. 

A fost unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule (2009), unde a lucrat ca manager în primii ani de activitate. A coordonat sau a colaborat la diverse proiecte reprezentând România la Bienala de Artă și Arhitectură de la Veneția (2013, 2015, 2016, 2017, 2022). Între 2021 și 2023, a făcut parte din echipa curatorială a Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii în calitate de expert în educație, mediere și strategie Power Station.

Tevž Logar (1979) este curator, editor și autor independent. A curatoriat / co-curatoriat o serie de expoziții de grup și personale și a colaborat cu instituții, galerii, colecții și edituri, printre care: Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Łódź; Moderna galerija, Ljubljana; Fondazione Sandretto Re Rebaudengo, Torino; Kunsthalle Praha; TBA21, Viena; Colecția Ovidiu Șandor, Timișoara; Kunsthalle, Bratislava; Bienala de Arte Grafice, Ljubljana; Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Rijeka; Muzeul Ludwig, Budapesta; James Gallery, New York; VOX, Montreal; Cooper Gallery, Dundee; Universitatea Americană din Beirut; CAC Geneve; Kontakt Collection, Viena; Galeria Națională din Kosovo; Galerija Gregor Podnar; Suprainfinit, București; Mousse Publishing, Milano; Routledge, New York; și Artforum, New York. La cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția (2013) a fost curator al pavilionului Sloveniei, iar pentru cea de-a 58-a ediție a Bienalei de la Veneția (2019) a colaborat cu Pavilionul Republicii Macedonia de Nord, în calitate de consultant curatorial, și cu Pavilionul Republicii Kosovo, în calitate de scriitor. În intervalul 2009 – 2014 a fost director artistic al Galeriei Škuc din Ljubljana, Slovenia, și lector în Istoria artei secolului XX la Academia de Arte Vizuale (AVA) din același oraș. Logat este scenaristul lungmetrajului documentar Project Cancer: Ulay’s journal from November to  November (2013) și co-fondator al Fundației Ulay (2014) din Amsterdam, unde activează în prezent, ca membru al Consiliului consultativ. Din 2023 este președinte al consiliului de achiziții al NLB Bank SEE Collection din Ljubljana, Slovenia. În 2014 a fost nominalizat pentru Gerrit Lansing Independent Vision Award (Independent Curators International) din New York. Locuiește în Rijeka, Croația.

Ami Barak este un curator independent stabilit în Franța. A inițiat multe proiecte și expoziții în Franța și în străinătate și a publicat numeroase texte în presă și în cataloage. A fost co-curator al pavilionului României la Bienala de la Veneția în 2011, co-curator al expoziției Life A user’s manual, Bienala Art Encounters, Timișoara 2017 și curator al expoziției What Does the Image Stand For? Momenta, Biennale of Contemporary Image, Montreal, Canada și al Daegu Photo Biennale, Coreea de Sud în 2018, Ex-East, istorii trecute și recente ale avangardei românești, Espace Niemeyer, Paris 2019, Curated_by A causal loop, Charim Gallery Viena, 2019, Mythos & Logos – Jecza Gallery Paris Photo, 2023, Diasporic, Cluj-Napoca, Centrul de Interes, 2023, Lecții de grădinărit – 10 sfaturi pentru o grădină ecologică, Casa Isho Art Encounters Timișoara 2024, Mimosa Echard, Sporal, Comenduirea Garnizoanei, Timișoara, 2024, Julije Knifer – Meandrele fără legături, Casa Isho Art Encounters Timișoara 2024.

Fost președinte al IKT – International Association of Contemporary Art Curators, Ami Barak este, în prezent, director artistic interimar al Fundației Art Encounters, Timișoara, România. 

Raimundas Malašauskas este coautorul unui libret de operă (Cellar Door de Loris Greaud, Palais de Tokyo, 2008), a coproductătorul un spectacol de televiziune (CAC TV, Vilnius, 2004 – 2006), a fost agent pentru dOCUMENTA (13) și autorul cărții Paper Exhibition, cuprinzând o selecție a textelor sale (Sternberg Press, 2012). Este co-curatorul celei de-a 9-a Trienale Baltice de Artă Internațională (Vilnius, 2005), al celei de-a 9-a Bienale Mercosul (Porto Alegre, 2013) și al celei de-a 9-a Bienale de la Liverpool (2017). Proiectul său trust & confusion, o expoziție de artă “vie”, s-a desfășurat timp de opt luni la Tai Kwun Contemporary, Hong Kong (2021). În perioada 1994-2006 a fost curator la Centrul de Artă Contemporană din Vilnius. După plecarea sa de la CAC Vilnius, a curatoriat diverse proiecte în întreaga lume: The Last Piece by John Fare (gb agency, Paris, 2007), Paper Exhibition (Artists Space, New York, 2009), Repetition Island, Centre Pompidou (2010), Into The Belly of a Dove (Museo Tamayo, Mexico City, 2010), Satellite Series 4 (Jeu de Paume, Paris, 2011), oO, pavilioanele Lituaniei și Ciprului la cea de-a 55-a Bienală de la Veneția (2013), Fusiform Gyrus (Lisson Gallery, Londra, 2013), Meeting Points 8 (Bruxelles, Beirut, Cairo, 2016-2017), On Campus (Monash University, Melbourne, 2017), Rosalind Nashashibi, expoziție personală la Melly (Rotterdam, 2018) etc. Hypnotic Show a fost cel mai longeviv proiect al său (începând din 2008), o expoziție care are loc prin hipnoză; Clifford Irving Show, desfășurat pe parcursul a doi ani (2008-2010) a abordat noțiunile de adevăr, identități și joacă.

Marie Hélène Pereira este un curator și practician cultural din Dakar, Senegal. A fost director de programe la RAW Material Company, unde a organizat expoziții și programe discursive conexe, inclusiv participarea RAW la “We face forward: Art from West Africa Today”, Whitworth Art Gallery, Manchester; ICI Curatorial Hub la TEMP, New York; The9th Shanghai Biennial, Shanghai; MARKER Art Dubai (2013).

După ce a fost co-curator la Scattered Seeds în Cali-Colombia (2015-2017) și a curatoriat Battling to normalize freedom la Clarkhouse Initiative în Mumbai, India (2017). Pereira a fost co-curator al Canine Wisdom for the Barking Dog – The Dog Done Gone Deaf. Exploring The Sonic Cosmologies of Halim El-Dabh la cea de-a 13-a ediție a Bienalei de artă africană contemporană de la Dakar (2018), precum și Still Present! – la ediția a 12-a a Bienalei de la Berlin (2022).

În 2021 a fost selectată ca beneficiar al ICI Curatorial Research Fellowship – o inițiativă a Marian Goodman Gallery, concepută de artistul Steve McQueen, în onoarea regretatului Okwui Enwezor.

Pereira manifestă un interes deosebit pentru politicile identitare și istoriile migrației. 

Ioana Leca este curator și strateg cultural, activând în prezent în calitate de director artistic al Bienalei Internaționale de Artă Contemporană din Göteborg (GIBCA), unde analizează posibilitățile ca formatul bienalei să fie cât mai precis și responsiv față de site-ul său și să reprezinte o platformă generoasă de experimentare pentru artiști și curatori. Printre proiectele recente se numără edițiile din 2017, 2019 și 2021 ale bienalei, împreună cu alți doi curatori, Nav Haq și Lisa Rosendahl, o serie de programe publice despre comemorare și omagiere în spațiul și discursul public, precum și contribuția la publicația Biennials as Sites of Historical Narration (Mousse Publishing, 2022).

Curator, producător și strateg cultural, Ioana Leca a fost director al Galeriei NAU din Stockholm și programator la Institutul Cultural Român din Stockholm. Împreună cu Hanna Lundborg a fondat platforma curatorială nomadă Konstkontoret.

Din 2018 până în 2023, Sofía Hernández Chong Cuy (ea/ei) a fost director al Kunstinstituut Melly din Rotterdam, instituție cunoscută anterior ca Witte de With Center for Contemporary Art. În 2023 a fost și conferențiar invitat Mellon în cadrul Departamentului de Istoria Artei de la CUNY Graduate Center din New York. Sofía este frecvent membră în jurii și comitete consultative. Printre acestea se numără Frieze Tate Acquisition Fund din Londra în 2023, Premiul Hugo Boss al Muzeului Guggenheim din New York în 2018, Premiul Montblanc de la Culture Arts Patronage în 2017, și a 55-a Bienală de la Veneția în 2013. Din 2022, este membru al consiliului de administrație al Fundației Internaționale Manifesta.

Anterior, Sofía a fost curator de artă contemporană la Colección Patricia Phelps de Cisneros, o fundație cu birouri în New York și Caracas. De asemenea, a fost director al Museo Tamayo din Mexico City; a deținut funcții curatoriale în New York, la Art in General și Americas Society, și a lucrat ca director artistic și curator șef al celei de-a 9-a Bienal do Mercosul (2013), din Porto Alegre. În plus, Sofía a curatoriat expoziții în mai multe spații și muzee internaționale, printre care CCA din Vilnius, Kadist Art Foundation din Paris și MALBA din Buenos Aires.

Sofía s-a născut și a crescut în Baja California, Mexic.

Cosmin Costinaș (n. 1982, România) este curator senior în Practici Expoziționale la Haus der Kulturen der Welt, HKW, Berlin (din 2022). A fost co-director artistic al celei de-a 24-a Bienale de la Sydney (2024); director al Para Site, Hong Kong (2011-22); director artistic al Trienalei de la Kathmandu 2077 (2022); co-curator al Pavilionului României la cea de-a 59-a Bienală de la Veneția (2022); consilier curatorial al Trienalei de la Aichi (2022); curator al Bienalei de la Dakar 2018 – La Biennale de l’Art africain contemporain–DAK’ART (2018); curator invitat la Dhaka Art Summit (2018); co-curator al celei de-a 10-a Bienale de la Shanghai (2014); curator al BAK – basis voor actuele kunst, Utrecht (2008-11); co-curator al primei Bienale industriale Ural, Ekaterinburg (2010); și editor, printre altele, al revistelor documenta 12, Viena/Kassel (2005-07). A editat și a contribuit cu scrierile sale la numeroase cărți, reviste și cataloage expoziționale; a ținut cursuri și prelegeri la diferite universități, academii de artă și instituții din întreaga lume. 

Robertina Šebjanič (robertina.net) este o artistă ale cărei lucrări explorează realitățile biologice, geopolitice și culturale ale mediilor acvatice și impactul umanității asupra altor organisme. În analiza sa asupra Antropocenului și a cadrului său teoretic, artista folosește termenii „aquatocen” și „aquaforming” pentru a se referi la impactul uman asupra mediilor acvatice. Lucrările sale au fost distinse cu premii, mențiuni onorifice și nominalizări la Prix Ars Electronica, Starts Prize, Falling Walls, Re:humansm.

A expus/performat în expoziții personale și de grup, precum și în galerii și festivaluri, bienale, trienale și muzee (selecție): ZKM (Karlsruhe), CCCB (Barcelona), ISEA2024 (Brisbane), Galeria Cukrarna (Ljubljana), Matadero (Madrid), WRO Bienalle (Wroclaw), Ars Electronica (Linz), Tribeca Immersive – Mercer lab (New York), Art Laboratory (Berlin), Eastern Bloc (Montreal), Laboratorio Arte Alameda (Ciudad de Mexico), MSU – Museum of Contemporary Art (Zagreb), MSUB – Muzeul de Artă Contemporană (Belgrad), MONOM (Berlin), La Gaîté Lyrique (Paris), Le Cube (Paris), +MSUM Muzeul de Artă Contemporană (Ljubljana), Eyebeam (New York), Kikk Festival (Namur), CAAM – Atlantic Center of Modern Art (Grand Canaria) CCD – Centro de Cultura Digital (Ciudad de Mexico) re: publica (Berlin), printre altele.

A susținut conferențiat / prezentat / vorbit despre lucrările ei în cadrul unor evenimente / spații (selecție): Ocean Space – TBA21 (Veneția), Stanford University (Palo Alto), UCLA- ArtiSci Center (Los Angeles), UNAM – The National Autonomous University of Mexico (Mexico City), ISEA2023 (Paris), Mare Conference (Amsterdam), Kikk Festival (Namur), ITMO University (St. Petersburg), Aalborg University (Aalborg), School of Arts – University of Nova Gorica (Nova Gorica), Re:publica (Berlin) ș.a.

Loredana Peca este o cercetătoare cu 20 de ani de experiență în biologia moleculară și pregătire în domeniul consilierii genetice. Pasionată de spiritualitate, Dana este și instructor de yoga. Pandemia Covid-19 a inspirat-o să petreacă mai mult timp în natură, organizând tururi ghidate în jurul Clujului, unde locuiește. Aceste tururi includ deseori specialiști din diverse domenii, precum botaniști, entomologi și ecologi. De asemenea, Dana lucrează la o școală Montessori, ghidează clase de yoga în aer liber și explorează efectele benefice ale timpului petrecut în natură asupra stării generale de bine. 

Maria Balabaș este om de radio la Radio România Cultural, artistă de sunet și, in prezent, doctorandă CESI cu o temă care adresează moduri de a asculta. Este co-fondatoare a Asociației MINIMORUM, care inițiază proiecte dedicate intersecțiilor dintre arte performative, ecologie, educație.

Irina face parte din echipa Academia Schimbării, platforma Centrului Cultural Clujean pentru creșterea capacității sectorului cultural. Irina are experiență în brand management și comunicare culturală colaborând cu muzee, galerii de artă și edituri. A fondat un Cerc de Artă Contemporană în liceul din Târgu Ocna alături de Asociația 37, unde timp de 6 ani a adus artiști contemporani și designeri, având parteneri precum The Bauhaus Archive, Museum of Design din Berlin și platforma „Susține cultura în educație”. E convinsă de importanța medierii culturale, experimentând forme diferite alături de echipa Asociației Da’ De Ce.

Este interesată de crearea de mecanisme de finanțare constante și ușor de accesat pentru artiști și operatori culturali, precum și de realizarea de colaborări pe termen lung între instituții culturale, educaționale și ONG-uri. Scrie proiecte cu aceeași pasiune cu care face muncă de teren.

Ana-Maria a coordonat o paletă foarte largă de proiecte dedicate educației privind dezvoltarea durabilă, consumului responsabil, managementului responsabil de proiecte, achizițiilor publice ecologice. Din 2023, gestionează din partea REPER21 coordonarea națională a “Pactului Climatic European” in Romania, lucrând în strânsă legatură cu o rețea de 31 de Ambasadori climatici. 

Totodată, Ana-Maria este preocupată de dezvoltarea comunitară rezilientă. Din 2017, este fondatoarea și președinta Grupului de Actiune Locala GAL Turnu21, unul dintre primele GAL-uri urbane înființate în Romania, care are drept scop dezvoltarea incluzivă și regenerativă a zonelor urbane cele mai vulnerabile din Turnu Măgurele.

Bogdan a devenit activist când a înțeles că modelul de dezvoltare actual (extractivist, productivist, consumist, speculativ) forțează limitele ecologice ale planetei și plasează societatea umană pe “traiectoria de depășire-prăbușire”. Declară că este convins că distrugerea ecosistemelor, extincția biodiversității, dereglarea sistemului climatic, epuizarea resurselor naturale (apa, păduri, soluri) vor transforma progresul social, evoluția culturală, democrația în aspirații iluzorii pentru umanitate. 

Prin urmare, el se simte partenerul tuturor celor care sunt în căutarea unei culturi a dezvoltării alternativă, sustenabilă și rezilientă, capabilă să răspundă la nevoile reale și legitime ale societăților, fără să afecteze “locuibilitatea” planetei.

Bianca Băilă este grant manager şi om de comunicare Ştiinţescu Timişoara, un program de finanţare dezvoltat la Timişoara şi gestionat de Fundaţia Comunitară Timişoara din 2018. Este om de comunicare şi pentru cel mai mare eveniment filantropic de strângere de fonduri cu o componentă sportivă din vestul ţării, Timotion – Timişoara se mişcă! Artistă şi grădinar urban, Bianca vede grant managementul ca un laborator în care este mult loc pentru creativitate şi în care se creează conexiuni între resurse materiale şi cunoaştere şi se dă curaj acolo unde este mai mare nevoie pentru a crea schimbare în bine, în educaţie şi pentru comunităţi.

Absolventă a facultății de Chimie Organică a Universității Politehnica București, prima parte a carierei sale s-a centrat pe zona de cercetare, în cadrul căreia a primit și titlul de Doctor în chimia organică de sinteză. În ultimii 14 ani s-a dedicat sectorului nonguvernamental. Ca director executiv și vicepreședinte al Asociației Tandem și al Asociației C. S. Tandem Arena, m conceput și condus peste 15 proiecte sociale cu scopul de a favoriza incluziunea grupurilor vulnerabile în societate. În cadrul acestora a lucrat cu și pentru persoane cu deficiențe de vedere, concepând proiecte de incuziune prin artă (teatru și dans) și educație și creând materiale audio și tactile accesibile atât pentru copii, cât și pentru adulți. În această perioadă a acumulat multă experiență în interacțiunea cu nevăzătorii, în stabilirea unei comunicări corecte și empatice cu aceștia și în înțelegerea nevoilor și așteptărilor lor.

Gavril Pop (n.1998) este artist și lucrător cultural din Timișoara, România. Este interesat de vizualizarea proceselor cognitive și a practicilor de formare a cunoaște terii. Este preocupat de lucrul cu diferite publicuri și de cercetarea arhivelor și istoriilor marginale. Împreună cu diverse organizații culturale, dezvoltă programe educaționale în sfera artelor vizuale și a științelor naturale. Ca artist a colaborat cu spații independente și alte platforme artistice precum INDECIS, Kunsthalle Bega, Art Encounters Foundation (Timișoara), Galeria IVAN, Institutul Prezentului (București), Niki e.v (Hannover).

Mimi Ciora este artistă și operator cultural, cu o viziune multidimensională asupra artei și educației. Absolventă a unui masterat în arte vizuale, specializarea Grafică – Materie și Concept, la Facultatea de Artă și Design din Timișoara, Mimi a co-fondat în 2020 spațiul artistic independent Indecis, unde își asumă rolul de manager cultural. Indecis este un refugiu creativ, non-profit și non-ierarhic, dedicat promovării artei contemporane și sprijinirii artiștilor din diverse domenii, alături de implementarea programelor educaționale non-formale. Practica artistică a lui Mimi se concentrează asupra interacțiunilor delicate dintre flora, fauna, fungii și bacterii în relație cu omul, evidențiind impactul intervenției umane asupra mediului și subliniind legăturile subtile care ne unesc.

Eva Stein este pedagog și curator. A studiat literatură germană și jurnalism la Freie Universität Berlin și lucrează la HKW din 1990. A fost inițiatoarea programelor HKW Future Storytelling, 2014 și The Whole Earth Catalogue, Berlin Edition, 2013; redactor-șef al Kultur öffnet Welten sau Kompetenzverbund kulturelle Integration und Wissenstransfer (KIWit); director al trei ediții ale Schools of Tomorrow, 2017-21; și co-curator al Reading Bodies!, 2019.

Marlene Herberth este antropolog și arhivator al memoriei. Ea expune asocieri afective în proiecte menite să difuzeze înțelepciunea străveche în cultura contemporană, subliniind în același timp probleme societale contemporane. Herberth lucrează ca producător cultural și imagineer, curator de expoziții interdisciplinare la intersecția dintre meșteșug, artă, design și arhitectură. Împreună cu Alex Herberth, sunt creatorii KraftMade Research & Lab, activând tehnici provenite din patrimoniu ca scenariu potențial pentru un viitor regenerativ. Cu focus pe lucrul în lemn, mâncare și textile în proiecte de restaurare, reconstrucție istorică, obiecte performative și mijloace de povestire, oferă, în Transilvania rurală și la nivel internațional, ateliere și experiențe de sustenabilitate culturală.

Corina Bucea este manager cultural cu experiență în coordonarea proiectelor, producție artistică, politici culturale și mediere culturală. Este director dezvoltare culturală în cadrul Centrului Cultural Clujean, unde începând din 2018 coordonează programul Academia Schimbării, dedicat creșterii capacității sectorului cultural. A fost unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule (2009), unde a lucrat ca manager în primii ani de activitate. A coordonat sau colaborat cu diferite proiecte care au reprezentat România la Bienala de artă și cea de arhitectură de la Veneția (2013, 2015, 2016, 2017, 2022). Între 2021 și 2023, a făcut parte din echipa curatorială pentru Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, ca expert în educație și mediere & strategie Power Station.

Raluca Iacob este manager cultural și specialistă în politici publice, cu peste 15 ani de experiență în managementul proiectelor culturale, monitorizare și evaluare, strategii, analiză, ghidare a practicilor și politicilor culturale. Din 2013 se implică în susținerea parteneriatelor dintre școli și actorii culturali și a medierii culturale prin consultanță, coordonarea de proiecte dedicate, realizarea de analize și documentarea de practici și politici. În 2023 contribuie la formularea designului de program de finanțare Școli creative, gestionat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara cu care colaborează din iulie 2022 în calitate de coordonatoare a proceselor de monitorizare și evaluare ale Programului TImișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.

Orsolya Gál are un background în arhitectură, arte plastice, scenografie și păpuși. Este co-autoarea proiectului Selfie Automaton, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2016. În 2018, video performance-ul său Short Essay on Uncertainty a primit un premiu special pentru design de imagine și sunet la Festivalul Incanti din Torino. În 2014, a început un proiect experimental cu plante în mișcare, care s-a materializat în scurtmetrajul Etudes from an Inner Garden. Proiectele sale recente se îndreaptă către relațiile umane cu mediul natural și material.

Corina Bucea este manager cultural cu experiență în coordonarea proiectelor, producție artistică, politici culturale și mediere culturală. Este director dezvoltare culturală în cadrul Centrului Cultural Clujean, unde începând din 2018 coordonează programul Academia Schimbării, dedicat creșterii capacității sectorului cultural. A fost unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule (2009), unde a lucrat ca manager în primii ani de activitate. A coordonat sau colaborat cu diferite proiecte care au reprezentat România la Bienala de artă și cea de arhitectură de la Veneția (2013, 2015, 2016, 2017, 2022). Între 2021 și 2023, a făcut parte din echipa curatorială pentru Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, ca expert în educație și mediere & strategie Power Station.

Alina Teodorescu a studiat Art&Business în artă contemporană la Institutul de Artă Sotheby’s din Londra, design interior la Institutul European de Design din Milano și arhitectură de interior și proiectare de mobilier în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București. A participat în proiecte de artă și design în țări ca Mongolia, Franța, Tailanda, China, Anglia, Israel, Liban, Brazilia, India și Grecia. 

Inițiat în 2017, In Context (www.incontext.art) este astăzi un laborator de învățare transdisciplinară prin artă și știință ca modalități complementare de explorare a lumii. Aici s-au dezvoltat în paralel proiecte de rezidențe de artă contemporană cu teme legate de impactul omului asupra naturii (generând o colecție internațională permanentă de 36 lucrări), un festival de muzică experimentală (două ediții), un atelier permanent de upcycling țesături și mobilier (www.lacentrala.com) și s-au convertit în spații de creație două dintre clădirile dezafectate ale stațiunii. 

În ultimii 15 ani Sabina a fost implicată ca manager cultural și comunicator în numeroase proiecte din industriile creative: a fost la PR la Green Hours și festivalul Jazz in Church, a coordonat festivalul de scurtmetraje ShortsUP și proiectele de educație cinematografică One World in Schools și EducaTIFF, a fondat prima bibliotecă de materiale din România și un festival regional de industrii creative (CreativeEst) și s-a implicat ca expert independent în dezvoltarea strategiei culturale a Bucureștiului 2016 – 2026.

De ceva timp este super interesată de cum să genereze conversații despre criza climatică prin proiecte culturale. Cea mai mișto inițiativă pe această tema este CULMEA: un festival de film pe teme de mediu pentru copii și tineri în Brașov, România, ce a ajuns anul acesta la a doua ediție.

BIO

Oana Mardare s-a format ca actriță și performer în urma întâlnirilor cu teatrul în diverse contexte. A fost într-o trupă de teatru în liceu, a terminat facultatea de actorie la Cluj, și-a continuat studiile în Barcelona după o scurtă oprire în teatrul de stat din Petroșani, iar din 2014 explorează forme și suprapuneri de convenții în Cluj, la Reactor de creație și experiment, unde lucrează și pe partea administrativă. E interesată de intersecția propriei discipline cu alte arte și domenii, de munca în cadre colective și de studierea atentă a organismelor culturale independente.

ÎN REZIDENȚĂ

Percepții subiective ale istoriei noastre comune – 10 ani de Reactor

În acest an, la împlinirea a 10 ani de Reactor, ne-am propus atât individual, cât și colectiv să reflectăm la tot acest timp petrecut împreună, în încercarea de a înțelege această istorie în ecosistemul mai mare al peisajului cultural românesc și global. Artista își dorește să lucreze la câteva materiale care revizitează istoria Reactorului și care recompun o istorie a viziunii spațiului, o rememorare a spectacolelor produse în cei 10 ani, o istorie a structurilor de conducere, managementului puterii și luării deciziilor. 

Aceste istorii vor fi incluse într-un volum ce va fi lansat în această toamnă, volumul e unul colectiv și cuprinde o serie mai amplă de istorii cu specific și subiect diferit, la care vor lucra mai mulți artiști, care împreună alcătuiesc o imagine de ansamblu, capabilă să reprezinte atât individul, cât și colectivul. În realizarea acestui volum apelăm la două rute distincte care se vor întâlni pe parcurs. 

Una este cea a afectivului, alcătuită din: o arhivă imaterială a acestor zece ani, prin transcripturi ale podcastului SONAR, un demers de indexare fotografică, care vizează o istorie a ritualurilor repetitive din spațiul Reactor și a felului în care acestea iau o formă concretă în obiectele pe care le folosesc. Cealaltă rută, preponderent, dar nu exclusiv analitică, urmărește să spună istoria spațiului prin prisma unor subiecte cheie: viziunea asupra spațiului, structuri de management și luarea deciziei, perspective asupra viitorului, abordări politice și estetice, relația cu publicul, relația cu orașul, relația cu spațiul, relația cu sistemul de finanțare, relațiile colegiale etc. Acest melanj de abordări răspunde nevoii de a spune această istorie apelând la diversitatea de experiențe și opinii în locul unei uniformizări neutre.

BIO

Obiectele realizate de Radu Abraham pot fi privite ca un colaj de lemn, sticlă, metal sau plastic, folosite în diferite proportii și articulate într-o estetică contrastantă. Uneori intrigante prin formă, obiectele sale invita privitorul într-un scenariu imaginat, unde adesea funcționalitatea este secundară formei. Procesul de realizare este un element central în practica lui Radu și reprezintă o sursă constantă de input creativ și de inspirație.

De la obiecte mici, la piese mai mari de mobilier, serii scurte sau obiecte unicat, un limbaj comun este articulat la intersecția dintre funcțional și sculptural prin forme și volume robuste, cu o prezență puternică.

ÎN REZIDENȚĂ

Art, craft and object design

Proiectul de rezidență propus urmărește realizarea în colaborare a unei lucrări din cupru bătut, în tehnica meșterilor caldărari și documentarea procesului implicat, de la sursă până la destinație. Tema aleasă face parte din subiectele de interes din practica artistică, iar în trecut a mai fost abordată, atât în contexte ale practicii personale, cât și în contextul cercetării din cadrul programului de doctorat. 

Artistul propune realizarea unei lucrări la granița dintre funcțional și sculptural, folosind tehnici tradiționale, stabilind în acest mod o relație între cele două medii diferite. Noutatea de abordare este dată atât de dimensiunea și destinația intenționată a obiectului imaginat, cât și de modalitățile de documentare a întregului proces, nu doar în scopul observării tehnicii, cât și în scop social, de observare a modului de viață pe care îl au acești meșteri. 

BIO

Alexandra Mereuți și Sebastian Danciu trăiesc și lucrează în Cluj-Napoca (RO). Interesele lor se situează între spațiul social în continuă schimbare, poziția intelectualului față de societate și spațiile, sentimentele și reacțiile colective. Ambii au absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și lucrează împreună din 2019. Practica lor bazată pe cercetare a apărut în timp ce urmau un program de mobilitate de studiu la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, Lyon (FR). 

Au participat la expoziții de grup la ArtEncounters (Timișoara) și MAGMA Contemporary Art Space (Sf. Gheorghe) și expoziții personale la White Cuib (Cluj-Napoca) și în spațiul Dreiviertel (Berna, CH). În 2019 au fost curatorii expoziției de grup “New wave #1: When the center does not hold” la Fabrica de Pensule (Cluj-Napoca, RO), iar în 2021 au curatoriat expoziția “Projections For Future History: Recurrences In An Antiphonal Space” la B5Studio (Târgu Mureș, RO).

ÎN REZIDENȚĂ

„Mai mic decât un munte” / “Smaller than a mountain”

La baza proiectului stă conceptualizarea unei forme de relief și o locație din sudul cartierului Mănăștur aflată la liziera pădurii Făget. În trecut acest loc a fost cunoscut drept “Groapa Moșului”. În prezent, acolo se află un complex imobiliar, unde locuim și noi, construit prin împingerea limitelor regulilor urbanistice, cu zone de acces informale: un drum improvizat construit pe o așa-zisă proprietate privată și o potecă prin pădure.

Lucrarea presupune o intervenție în spațiul public prin care artiștii invită comunitatea clujeană la inaugurarea unui non-spațiu de artă contemporană. Miza proiectului stă chiar în performativitatea participanților din timpul vernisajului, și anume, acțiunea lor de a urca acest deal pentru o imagine. Dorința artiștilor este să folosească drept suport câteva panouri decolorate complet de soare plasate pe marginea drumului orientate spre oraș și vizibile odată ajunși în vârful dealului.

Propunerea constă atât într-o lucrare, cât și într-un concept curatorial. Am vrea să trecem dincolo de clișeul deal = obstacol și să oferim o imagine mai nuanțată și mai potrivită cu ambiția și voința care provoacă omul să-și depășească limitele impuse de clasă sau de legi și reguli de urbanism.

BIO

Ana Cucu Popescu este absolventa Facultăţii de Teatru şi Televiziune, din cadrul UBB Cluj Napoca, Secţia teatrologie (2010) şi a masteratului de Dramaturgie-Filmologie (2012) din cadrul aceleiaşi facultăţi. Și-a început formarea ca dramaturg și autor dramatic încă din anul 2009, când a și avut parte de prima montare după un text propriu (Let’s play!, r: Cătălin Chirilă ).

Ulterior au urmat proiecte din ce în ce mai interesante, printre cele mai notabile numărându-se Hârtii ursuleţi şi fete (r: Florin Caracală), 25 de secunde (spectacol colectiv realizat împreună cu Liviu Bulea, Noemi Lazici şi Raul Hotcaş), 9 din 10 (r: Leta Popescu), 13 tablouri cu oameni (adaptare liberă după A.P. Cehov, r: Alexandru Dabija), Istorie subiectivă a fragilităţii (r: Olivia Grecea), OPEN (r: Leta Popescu), S.ocietatea cu R.ăspundere L.imitată (r: Florin Caracala), Harababura roz-albastră (r: Kisó Kata Palocsay), Poveşti din bucătărie (r: Cristian Ban), Body of Defiance (r: Raul Coldea), Bucătăria familiei Balaur (r: Delia Gavliţchi), Despre Stele (r: Delia Gavlițchi) şi Tărâmul de Mijloc (r: Delia Gavlițchi), Mult aer pentru nimic (r: Delia Gavlițchi), Cu susul în jos (r: Delia Gavlițchi), Ce caut eu? (r: Radu Constantin Tudosie), Istoria copilăriei în 4 episoade (episodul „Carusel”, r.: Diana Dragoș), gen.OM (r.:Delia Gavlițchi), PIC (r.: Delia Gavlițchi), Gri Colorat (r.: Delia Gavlițchi).

Începând cu anul 2015 predă cursuri de scriere creativă pentru copii şi adolescenți în cadrul şcolii de teatru „Scena Mică”, ce îşi desfăşoară activitatea în Târgu Jiu, iar din 2024 colaborează cu Artify Cluj, unde coordonează cursul de scriere dramatică pentru adulți. În anul 2023, o parte din textele sale destinate publicului tânăr și foarte tânăr au fost publicate cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național în volumul 4 piese cu susul în jos – Antologie de teatru contemporan pentru copii.

ÎN REZIDENȚĂ

Despre femei invizibile și pantofi roși – Spectacol lectură

Proiectul se concentrează un scurt istoric profund personal al femeii în societatea românească, dar totodată își propune să umanizeze și să aducă mai aproape de tinerele generații experiențele de viață ale bunicilor noștri, în scopul contextualizării și deschiderii unei conversații în spiritul gândirii critice.

Artista realizează o cercetare ce se va concluziona cu scrierea unui text dramatic care are în prim plan experiențele de viață ale femeilor de vârsta a treia, în contextul în care persoanele în vârstă sunt un grup marginalizat care nu primește prea multă empatie din partea societății românești. Dimpotrivă. Sunt unul dintre cele mai ignorate grupuri vulnerabile și atrag asupra lor oprobriul public, fiind deseori asociați cu lipsa de educație, mentalitate învechită, lipsa spiritului civic, habotnicie etc.  

Artista găsește oportună deschiderea unei discuții artistice despre modul în care generațiile tinere se poziționează față de generațiile mai în vârstă, mai ales în contextul unei societăți capitaliste în care valoare umană este strict corelată cu abilitatea noastră de „a produce”. 

BIO

Lucian Mihai Rad, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, și-a început cariera la Teatrul de păpuși Puck, unde a jucat timp de 5 ani, interpretând o gamă variată de roluri. Ulterior, a devenit freelancer, colaborând cu compania de păpuși Libelula din București, unde a contribuit atât ca actor, cât și ca organizator de spectacole și mentor pentru noii actori. A organizat un turneu important în Bistrița, marcând un record personal cu 14 reprezentații ale spectacolului Croitorașul cel Viteaz.

Lucian a continuat să fie activ în domeniul teatrului de păpuși și a fost implicat în organizarea AnimaFest, un festival internațional pentru trupele independente de teatru de păpuși. A făcut parte dintr-un proiect internațional al artistului Ciprian Muresan, ca maestru păpușar într-un performance prezentat la Art Basel, în Elveția și Salonul de Proiecte București. A fost și este implicat în numeroase inițiative de educație non-formală și colaborează cu Liceul Teoretic Elf, ca artist rezident în proiectul „Arta în joacă.”

ÎN REZIDENȚĂ

Păpuși la joacă

Lucian își dorește de ceva vreme să aibă un set de lucru pe care să-l poată împacheta într-o valiză și să-l poată folosi în diverse contexte școlare. Se gândește la un decor/paravan de teatru, cu tot ce ține de infrastructura acestuia, și la un număr de 10-12 păpuși.

Acestea ar trebui să fie păpuși bibabo simple, neutre și personalizabile, în funcție de ideile copiilor și de poveștile discutate. Diferite sprâncene, guri, ochi, ochelari și alte accesorii, cum ar fi baticuri și pălării, ar trebui să fie disponibile pentru a oferi copiilor o paletă cât mai largă din care să aleagă. În funcție de momentul din timpul anului școlar, de subiect și de tematica orelor din programă, își dorește să creeze diverse momente de joc de rol, improvizații, rescriere a poveștii sau inventarea de personaje, unde doar imaginația este limita.

BIO

Ștefan Bolea (n. 1980, Baia Mare) este cofondator și redactor-șef al e-revistei „EgoPHobia” și colaborator al revistei „Philosophy Now”. A fost redactor al revistei „Apostrof” și al e-revistei „Sisif”. Între 2022 și 2024 a fost cercetător postdoctoral la Facultatea de Litere din Cluj. Doctor în filosofie (2012) și doctor în filologie (2017). Este dublu licențiat în Filosofie și Studii Europene și absolvent al unui Master de Studii Americane, bursier Yggdrasil la Universitatea din Oslo, bursier DAAD la Universitatea Ludwig-Maximilian din München, bursier OeAD la Universitatea din Viena ș.a.

Printre lucrările sale de filosofie amintim: Ontologia negației, Casa Cărții de Știință (2004), Introducere în nihilismul nietzschean, Aius (2012), (reunite în volumul Introducere în nihilism, Eikon (2024)), Existențialismul astăzi, Herg Benet (2012), Eikon (2019), Theoria, Crux (2015), Biblia nihilistă, Crux (2017), Jung și filosofia umbrei, Tracus Arte (2019). A publicat patru volume de versuri, Război civil, Vinea (2005), Herg Benet (2016), Noaptea instinctelor, Brumar (2009), Gothic, Herg Benet (2011), AntiZeu, Herg Benet (2014), precum și memorialistică ficțională: Caietul Roxanei, Herg Benet (2013), Crux (2018), Caietul psihopatului, Herg Benet (2015), Crux (2023). O carte bazată pe teza sa de doctorat secundă a apărut în engleză cu titlul Reading the Jungian Shadow in 19th-Century Literature (Rowman & Littlefield, 2020). De asemenea, a îngrijit ediții critice din poeții simboliști: D. Iacobescu, Iuliu Cezar Săvescu, Al. T. Stamatiad. A tradus din engleză și germană cărți de John Stuart Mill, Gustav Meyrink și Martin Rees.

În 2021, a fost câștigătorul burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești la categoria Eseu. În 2023, a participat la Atelierele FILIT pentru traducători. A fost de trei ori finalist al Festivalului de Poezie Prometheus. A obținut 21 de premii și distincții la concursuri literare naționale și internaționale. Scrierile sale au fost analizate în volumul Ștefan Bolea – În apele grele ale Rechinului, Junimea (2010). Selecții din textele sale au fost traduse în engleză, germană, franceză, portugheză și ucraineană.

ÎN REZIDENȚĂ

“Malaise” (Caiete #3)

Malaise continuă seria „caietelor”, un fel de jurnale post-cioraniene, în care autora își rescrie adolescența. Caietul Roxanei (Herg Benet, 2013, Crux, 2018) și Caietul psihopatului (Herg Benet, 2015, Crux, 2023) deschid seria memorialistică, accentuând autenticitatea extremă și nonconformistă a anilor ’90. Prima versiune a acestor jurnale datează din1996-98. 

Artistul consideră că ar fi valoroasă o cartografiere a sfârșitului anilor ’90 (printr-un Bildungsroman care elogiază cultura înaltă, muzica și filmul), nu numai din perspectiva nostalgiei subiacente, dar și în calitate de contrast cu epoca noastră, care ne-a adus o victorie a suprafețelor, fără referent la prototipul profunzimii: triumful social media transformă, după cum arată Bret Easton Ellis în autobiografia sa, romanul și cinematografia în mijloace paseiste, în anacronisme. 

Aceasta ar fi ideea principală a proiectului: o reconstrucție a epocii trecute (care nu e niciodată inocentă) în contradistincție cu Zeitgeist-ul actual. Memoir-ul este, pentru artist, un colaj complex (ca metode și tehnici). Nu notezează necesarmente evenimente, ci starea mentală, iar aceasta poate fi acompaniată de aforisme, versuri, microeseuri, pseudorecenzii, extrase din partituri, fișe de lectură etc. 

Jurnalul este un crucible unde ideile apar fără cenzură, transformându-se sau nu în text literar. Jurnalul ca imperios experiment.

BIO

Orsolya Gál are un background în arhitectură, arte plastice, scenografie și teatru de păpuși. Co-autoare a proiectului Selfie Automaton, o lucrare cu 33 de păpuși și 5 automate, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2016. În 2018, video performance-ul său Short Essay on Uncertainty a primit un premiu special pentru design de imagine și sunet la Festivalul Incanti din Torino.

În 2014, a început un proiect experimental cu plante în mișcare, care s-a materializat în scurtmetrajul Etudes from an Inner Garden, prezentat la Bucharest International Dance Film Festival în 2020 și la Fuori Formato Festival Internazionale di Danza din Torino în 2021. Proiectele sale recente se îndreaptă către relațiile umane cu mediul natural și material. Searching for a Secret Garden este o serie de planuri de grădină, fotografii și videoclipuri realizate pentru prima dată cu sprijinul Centrului Cultural Clujean și România Remarcabilă în 2023. În 2024, în cadrul rezidenței Flowing Streams la satul Brădet, lucrează cu tema apei din punct de vedere cultural și geografic.

ÎN REZIDENȚĂ

Munca cea de toate zilele

Lucrarea “Munca cea de toate zilele” materializează căutările autorului ceea ce privește echilibrul între necesitatea interioară de a crea, de a păstra libertatea spirituală și cea intelectuală, și transformarea curiozității în monotonia – provocările muncii care ne asigură toate cele necesare pentru supraviețuire. Ideea unei lucrări realizate pe această temă se naște dintr-un conflict interior care, pe de o parte, se datorează unei revolte împotriva a tot ce dorește să fie nou, a tot ce încearcă să răspunde la cererea tot mai mare de a găsi și a produce ceva nou sub presiunea materială și cea a timpului și caută refugiu în repetiție, și confortul previzibilului. Pe de altă parte, acest spirit creativ recunoaște necesitatea de a răspunde la provocări reale, specifice timpului nostru, de a se materializa într-un mod cât mai coerent și estetic, sincer și complex în ceva anume, folositor societății. 

Lucrarea “Munca cea de toate zilele”, propune realizarea a unui “covor” decorat/lucrat cu rigurozitate, din hârtie transparentă, care dorește să fie o aluzie atât la țesăturile lucrate de femei în trecut, pentru a deveni la momentul potrivit zestre sau textile din casă realizate pentru confortul familiei – o muncă fără pretenția de a deveni artă, dar care de multe ori depășea simpla necesitate și a devenit chiar o capodoperă –  cât la “condica” semnată de muncitori din perioada comunismului, o normă care zilnic trebuia îndeplinită. Lucrarea oscilează între aceste două exemple și lucrarea de “artă”.

BIO

După ce a studiat inginerie, grafică și design industrial, Lucia Ghegu a obținut o bursă de cercetare la Accademia di Romania din Roma (2018-2020), în cadrul căreia a dezvoltat un proiect artistic despre impactul migrației post-comuniste asupra românilor din Italia. În lucrările sale recente, care includ desene de mari dimensiuni, instalații luminoase și obiecte aflate la granița dintre sculptură și designul de produs, este interesată de spațiul arhitectural, mobilitatea înțeleasă ca fluiditate, migrație, comunitate, identitate, tensiune constantă între așteptări și realitate, dar și de estetica imaginii. 

Lucia alege frecvent desenul ca antidot la hiper-tehnologizare – o notă rapidă și spontană care mediază trecerea de la idee la obiect și documentează procesul. Istoria personală reprezintă adesea punctul de plecare în cercetarea ei, care se dezvoltă prin împletirea cu alte discipline – antropologie, sociologie sau arhitectură. Lucia caută punctele de intersecție dintre poveștile personale și universale, urmărind să pună întrebări, să împingă spre experiențe directe și să nu ofere răspunsuri sau situații categorice.

ÎN REZIDENȚĂ

BIO

Trupa clujeană Johannáék este la început de drum. Membrii însă sunt muzicieni experimentați, care au participat la nenumărate proiecte muzicale și au fost sau sunt activi în diferite formații.

Johanna Bertóti scrie poezii și cântă pentru copii de aproximativ 15 ani. Pianistul Ödön Ördög este profesor de muzică în Liceul Unitarian János Zsigmond din Cluj. Toboșarul Balázs Moldován este membrul trupei Ps:alter, cu care au avut mai multe concerte la Cluj și în alte localități.

Cei trei s-au întrunit pentru a compune piese pentru adulți, tineri, respectiv pentru cei mici. În cadrul rezidenței vor să creeze un album pentru copii cu care în continuare vor să susțină cât mai multe concerte pentru familiile și copiii din Cluj și nu numai.

ÎN REZIDENȚĂ

BIO

Géza Sipos a studiat filosofia în orașul său natal, Cluj-Napoca, și a lucrat ca art director, jurnalist și expert în comunicare. Dar, ca font aficionado încă din gimnaziu, și-a schimbat tabăra. Ca designer grafic și tipograf, este creditat cu designul a peste 160 de cărți și coperți. În anii 2010 a început să studieze font design, participând la cursuri online și, mai recent, informal de la Nóra Békés, designer grafic și de fonturi din Olanda, co-autorul cărții de specialitate Revival Types. 

Géza este acum implicat în finalizarea primelor două fonturi ale lui, Mechanik și Saggi, primul fiind un corp de litere experimental inspirat de emblema locomotivelor Electroputere. Géza a fost unul dintre cei cinci finaliști ai programului Culturepreneurs în 2020-21, la finalul lui 2021 a fost mentorat în cadrul programului de design de fonturi Alphabettes și este un participant regulat al întîlnirilor de consultanță Type Crit Crew.

ÎN REZIDENȚĂ

Eternă glorie

O trecere în revistă a diferitelor proiecte de street art arată că gestul de a afișa unor plăci pseudo-comemorative ar fi o inițiativă nouă. Proiectul reprezintă un efort de a impregna spațiul urban clujean cu un sentiment de identitate personală, spațiu caracterizat prin demolări și construcții desfășurate într-un ritm rapid, unde patrimoniul construit este în continuă transformare. În plus, proiectul prin mesajele sale personale încearcă să evidențieze noțiunea că amintirile noastre, care pot părea atât de neclare și confuze, în mod paradoxal se pot dovedi a fi mai stabile și mai durabile decât edificiile la care sunt asociate.

Proiectul folosește intervenții de street art combinat cu tehnicile specifice designului grafic și tipografic. Crearea unui font special pentru proiect este, de asemenea, un gest de explorare a patrimoniului de design tipografic clujean. De altfel, locațiile pseudo-plăcilor vor fi indicate pe o hartă, deci publicul este invitat să exploreze și să se implice în această instalație distinctivă urmând traseul ales individual.

Culorile și dimensiunile plăcilor în mod asumat se potrivesc cu designul monumentelor existente. Prin acest gest aș dori să creez o surpriză pentru trecători și pentru publicul în general: ceea ce de la distanță pare a fi un element obișnuit al scenei stradale, de aproape se dovedește a fi un obiect de street art. Cromatica tipică a monumentelor – tonuri de gri și negru, ocru pal, albastru închis, nuanțe de bronz și marmură – în mod deliberat este folosită pentru a evita orice asemănare cu panourile publicitare.

BIO

Delia Gavlițchi este absolventă a Facultăţii de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai, secția Regie de teatru, clasa Mona Marian (Chirilă).

Crede în teatru ca instrument educațional, așadar spectacolele regizate de ea au și o latură educațională. Este regizoare de teatru și fondatoarea teatrului independent ZBENG cultural (fost MiniREACTOR) din Cluj-Napoca. Coordonează programul cultural dezvoltat de acesta de la înființare și până în prezent. Delia a regizat până astăzi în Cluj-Napoca 20 de spectacole de teatru, majoritatea adresate publicului foarte tânăr. Din anul 2023 s-a alăturat Școlii Doctorale de Teatru și Film din cadrul UBB, Cluj-Napoca, unde cercetează teatrul pentru publicul foarte tânăr.

Motto: Cultura, aşa cum este definită şi în Dex, este reprezentată de totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire. Aşadar, cultura nu se leagă numai de cunoştinţe, ci și de valor.

ÎN REZIDENȚĂ

nonVERBAL

Proiectul de rezidență “nonVERBAL”, se concentrează pe interpretarea artistică nonverbală în teatrul educațional. Pornind de la metodologia Violei Spolin, urmărește dezvoltarea unei metode de lucru cu și pentru copii, urmărind creșterea abilităților nonverbale ale actorului – copil. Metoda Spolin, cunoscută pentru abordarea sa în educația teatrală, va fi adaptată pentru a răspunde nevoilor și intereselor copiilor din grupul țintă (12 – 15 ani ). 

Viola Spolin spune că tehnicile teatrului se suprapun defapt peste tehnicile comunicării, căci de fapt un personaj se comunică fizic. Conform studiilor, comunicarea verbală reprezintă doar 7% din comunicare, la care se adaugă 38% comunicare paraverbală şi 55% comunicare nonverbală.

În societatea contemporană, comunicarea față în față este tot mai rar exercitată, fiind înlocuită în mare parte de comunicarea online. Gif-urile și meme-urie completează cuvântul virtual, pentru o decodificare mai eficientă a mesajului transmis de la distanță. Cum percep și cum pot comunica niște actori – copii personaje stereotip contemporane fără a se sprijini pe cuvânt? 

BIO

Dániel Láng (1990, Gheorgheni) este muzician stabilit în Cluj-Napoca. După absolvirea Liceului de Artă din Târgu Mureș, a studiat percuție clasică la Academia de Muzică din Cluj-Napoca și tobe de jazz la Conservatorul Béla Bartók din Budapesta. Cântă la tobe în mai multe ansambluri și trupe, predă tobe în regim privat, iar în ultimii ani se implică din ce în ce mai mult în proiecte experimentale.

ÎN REZIDENȚĂ

BIO

musz (n. 19xx) este artistă vizuală și curatoare stabilită în Cluj-Napoca, cu studii în domeniul artelor vizuale și background în design vestimentar și textil. Combinând medii artistice diverse, de obicei sub forma unor instalații, practica artistei evoluează dintr-o perspectivă foarte personală, oferind expunere publică unor fragmente intime.

ÎN REZIDENȚĂ

I Would Never Say This In Public (N-aș spune niciodată asta în public)

Proiectul propus contribuie la un demers artistic pe termen lung, o explorare constantă asupra unor subiecte de interes. Artista urmărește realizarea a noi lucrări de artă, de dimensiuni și tehnici diferite, care să răspundă aceluiași concept. Tehnicile de producție a lucrărilor sunt broderie digitală pe material textil, imprimare 3D a unor elemente pentru realizarea unei instalații sculpturale, și producție video pentru realizarea unui film scurt.

Activitățile proiectului vor susține latura de experiment din atelierul personal, contribuind la explorarea unor tehnici și medii artistice mai puțin utilizate în practica personală până în prezent (broderie, video, print 3D etc.), în vederea fructificării unei cercetări continue asupra sinelui prin mai multe perspective (relații personale, relații cu alte specii, spațiul domestic, presiuni sociale asupra femeilor, etc.). În mod practic, artista m început schițarea unor idei pentru o lucrare ce va fi realizată prin intermediul broderiei digitale, pornind de la un autoportret complex, ce urmărește folosirea de motive simbolice pentru prezentarea unor instanțe personale, din viața de familie. 

BIO

Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, iar în 2019 a obținut titlul de doctor în științe filologice. Este profesoară de limba și literatura română. A publicat volumele Toate ceasurile (Vinea, 2006 – câștigător al premiului„ Tudor Arghezi” în 2007), Saturn, zeul (Charmides, 2016) și Charles Dickens (frACTalia, 2017), Civilizații (Paralela 45, 2020), Resursa (Casa de Editură Max Blecher, 2022, ediția a II-a, 2023) și Bestia de zahăr – antologie 2015-2019 (Editura OMG Publishing, 2024).

În 2020, Olga Ștefan a câștigat bursa și rezidența Cărturești pentru manuscrisul volumului Resursa. În 2022 a contribuit, alături de poetul Ștefan Manasia, la scrierea unor cicluri de poeme despre paradis și nostalgie, ca artiști invitați în cadrul expoziției Beatrice von Babel. Under the Boat, prezentate cu ocazia celei de-a 59-a Bienale de Artă de la Veneția de MARe/Muzeul de Artă Recentă din București.

Selecții din poezia sa au fost traduse în bulgară, sârbă, croată, greacă, germană, daneză. Cărțile ei au primit mai multe distincții și nominalizări: Charles Dickens și Civilizații au fost nominalizate la categoria „Poezie” a Galei „Sofia Nădejde”, în 2018 și în 2020. Civilizații a obținut în 2021 Premiul „Tânărul poet al anului” și a fost nominalizat la categoria „Poezie” a Premiilor „Observator Cultural” și a Premiilor „ARCCA”. În 2023, volumul Resursa a fost nominalizat la Premiul „Tânărul poet al anului”, la Premiile Radio România Cultural, la Premiile „Observator cultural” și „Observator universitas”, la Premiile „Z9 Poetry” și la Premiile acordate de Festivalul „George Bacovia” pentru „Cartea de poezie a anului”.

ÎN REZIDENȚĂ

Até (o educație)

Proiectul reprezintă, în această fază, rezultatul intenției artistei de a scrie o carte de poezie a cărei textură ideatică să fie mai clar permeată de o dimensiune civică, socială, orientată înspre provocările și rarele triumfuri umane și colective ale meseriei sale de profesor în sistemul de învățământ preuniversitar. 

Reticentă la ideea de a coagula o carte cu tendință în jurul acestei teme incomode, aparent imposibil de conciliat cu mediul pe care îl presupune poezia, artista a căutat o formulă care să îi integreze poemele într-o frescă a cărei puncte de iradiere să devină întrebări (aparent generice) ca: Ce înseamnă educația, cât de mult o putem redefini în folosul/ în dauna propriilor obsesii? Este familia de origine o formă de educație și, dacă da, profilul ei este într-adevăr afectiv și informal? Ce se întâmplă cu viața de după școală? În fine, particularizând: există comunicare reală între elevul/ învățăcelul/ discipolul care ai fost și profesorul care devii? 

Titlul acestui volum, Até, nu are o legătură directă, manifestă, cu supratema lui anterior enunțată, ci deschide posibilitatea unor interpretări plurale, fiind sintetic și asumat încărcat de simbolistică literară și culturală. Até este o figură mitologică, de factură divină, care întruchipează una dintre zeitățile cheie în decăderea unui erou aflat în hybris. Ea provoacă acea „orbire” temporară care provoacă acțiuni necugetate, reactivitate și, în final, distrugere și ruină. Consecințele contaminării cu atributele ei sunt grăitoare pentru lumea pe care o descrie artista: cea a educației punitive, a violenței, a hybrisului și a furiei, a neajutorării, dar și a unei forme de superbie la fel de susceptibile de a intra sub incidența erorii tragice. Contraponderea, punctul de echilibru, îl reprezintă însă, în viziunea ei, întoarcerea acasă: descoperirea celuilalt loc despre care și din care poți învăța, a trecutului. Acesta e și motivul pentru care, cel puțin în această etapă de lucru, această carte are o structură bipartită. 

BIO

Andrei Bobiș este producător muzical și artist audio cu o experiență de 14 ani pe scena muzicală clujeană. De-a lungul carierei sale, a fost implicat în numeroase formații și proiecte culturale, contribuind ca muzician, producător sau coordonator de proiect. 

În prezent, Andrei este membru al formației de art-rock Zimbru, unde contribuie la compoziția și producția proiectelor muzicale ale grupului, având și rolurile de manager și booker. De asemenea, el gestionează toate aspectele legate de muzică și producție audio la Cirkular, o casă de discuri și un studio de înregistrări din Cluj. Aici, Andrei își folosește expertiza pentru a sprijini și dezvolta noi proiecte, aducându-și aportul la îmbogățirea peisajului muzical local.

ÎN REZIDENȚĂ

Rest Your Anger In My Lap

Albumul “Rest Your Anger In My Lap” este o colecție de piese noi, originale, care amestecă multiple genuri muzicale și experimentează constant cu convențiile de formă, compoziţie şi aranjament.

Albumul va conţine şase piese care explorează tema relațiilor cu animalele non-umane dintr-o perspectivă antispeciistă. Piesele gravitează între punk, art-rock și electronica, având structuri și aranjamente uşor experimentale. Piesa pentru care se va realiza un videoclip se numeşte “House Mouse” şi va fi următorul single al formației, care va fi promovat într-un turneu european, care se va încheia la Cluj, pe 19 octombrie. 

BIO

Andra Handaric, creator de modă și costum, a absolvit Instituto Europeo de Diseno Barcelona în 2013, iar din 2014 s-a întors în Cluj Napoca, unde își dezvoltă proiectele artistice, la interferența dintre artă și design, temă pe care actualmente o cercetează și în elaborarea dizertației de Master în Practici Curatoriale Contemporane și Istoria Artei. Studiile anterioare la Universitatea de Artă și Design Cluj Napoca și Ecole Supérieure d’ Art et Design Saint Etienne i-au trezit interesul în explorarea granițelor dintre artă și modă, astfel a dezvoltat o practică artistică în care funcționalul și conceptualul coexistă, ambele guvernate de preocupări legate de interacțiunea individ-societate-divinitate.

De-a lungul parcursului ei, a fost adesea preocupată de spațiul metaforic, de matricea spirituală a ceea ce se naște în urmă travaliului artistic, preocupări pe care le transpune atât în dimensiunea funcțională a practicii sale ca designer, cât și în zona pur artistică, de cercetare și experiment. Contrastul dintre lumină și întuneric, dintre prozaic și spiritual, dintre angoasă și sublim, tensiunile care se nasc la intersecția acestor poli, au fost și sunt subiecte în jurul cărora se coagulează atât creația ei vestimentară, cât și instalațiile, performance-urile, videourile pe care le concepe.

ÎN REZIDENȚĂ

WHAT IS LEFT BEHIND? SOFT TOPOGRAPHIES

Proiectul își propune tocmai explorarea caracterului de experiment cu un mediu neconvențional (deșeuri textile) pentru a crea o punte între discipline, prin extensia unui limbaj utilizat în design (obiecte funcționale) spre unul mai degrabă pur artistic, prin realizarea unor obiecte conceptuale cu valență estetică.

Proiectul artistic constă în utilizarea acestor deșeuri, împreună cu deșeuri metalice și de lemn, pentru a crea o serie de lucrări – soft-objects, la limita dintre conceptual și funcțional, unele la scară mai mare (obiecte de mobilier), altele de dimensiuni mai mici. Scopul rezidenței este de a-mi da prilejul să-mi dedic acest timp pentru a explora o zonă mai conceptuală și pentru a realiza o serie de lucrări care caută să concretizeze o parte dintre întrebările care mă preocupă în mod recurent, printre care se numără și tema utilizării resurselor și circuitul lor în societatea capitalistă.

BIO

Mihai Păcurar este artist interdisciplinar, creația sa cuprinzând un spectru larg de medii interconectate. Fiind absolvent de Scenografie al Universității de Arte din București, principala arie a preocupărilor sale artistice a fost teatrul. A lucrat ca scenograf și artist video la peste 80 de producții, atât în spații de stat, cât și în spații independente.

În ultimii ani, și-a concentrat atenția înspre proiecte hibrid, instalații și performance-uri pe care le-a creat împreună cu artiști din domenii diferite. Prin acestea, a explorat teme ca percepția, impactul virtualului asupra analogului sau posibilitățile creative ale haosului. A fost mereu interesat de morfologia politică a spațiului ca loc de întâlnire, deci într-un fel, toate lucrările sale se pot considera ca fiind site specific. Preocupările sale investighează de obicei relațiile care apar în triunghiul om – mediu – tehnologie și au o puternică tentă ecologistă.

În 2021, a fondat, împreună cu Vlaicu Golcea, Alex Halka și Kinga Ötvös, Teatrul Postnațional Interfonic – interfonic.ro – o platformă pentru explorarea unor moduri noi de creație teatrală cu unelte sonore și vizuale, un spațiu safe pentru o generație nouă de artiste și artiști din spectrul performativ. În 2023, a inițiat împreună cu Spațiul Reactor platforma LOC, o aplicație de realitate augmentată pentru artă, educație și cercetare pentru coabitare în mediul urban, care aduce laolaltă artiști, activiști, cercetători și oameni interesați de explorarea modelelor alternative de negociere interspecii a spațiului comun.

Andrei Bortun este în prezent CEO al The Institute și Partener în cadrul agențiilor “Daescu Bortun Olteanu” și “Rusu + Bortun Brand Growers”, și în platforma Black Ryno Radio

Printre cele mai importante proiecte inițiate și organizate se numără:

• Festivalul European de Publicitate AdPrint, din anul 1998
• Festivalul de Comunicare Digitală Internetics, din anul 2001
• Gala Societății Civile, din anul 2002
• Art Directors Club România, din anul 2008
• Romanian Design Week, din anul 2013
• Festivalul Facultăților Vocaționale și Creative DIPLOMA din anul 2014
• Cartierul Creativ din 2017
• ASAP din 2019
• COMBINAT din 2020

În anul 2011, Andrei Borțun a inițiat proiectul editorial INSTITUTE, The Magazine, revista industriilor creative din România și a inaugurat hub-ul The Institute, un spațiu care în 10 ani a găzduit peste 500 de evenimente dedicate societății civile și industriilor culturale și creative.

În acest timp au fost produse expoziții de design găzduite de reprezentanțe ICR din Europa, Stockholm și Viena, fiind montate și în orașe mari ale României precum: Cluj, Brașov și Timișoara. S-au editat numere speciale ale revistei The Institute care astfel au scanat și creat un inventar al vieții culturale și creative din aceste orașe.

Misiunea The Institute este modernizarea Romaniei folosind puterea industriilor creative.

Anul acesta The Institute aniversează 25 de ani de la primele sale manifestări.

Mai multe informații despre festivalurile și evenimentele organizate de The Institute, aici:www.institute.ro

Paola Leoncini Bartoli, istoric, și-a finalizat studiile la Universitatea Sorbona – Paris IV în domeniul istoriei contemporane, concentrându-se asupra studiilor privind migrația. Și-a început cariera profesională la Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite în calitate de consultant în 1989 și s-a alăturat organizației UNESCO în 1992. A petrecut peste 18 ani realizând cercetări și analize privind legăturile dintre cultură și dezvoltare.

În 2010, s-a alăturat Biroului directorului general al UNESCO, unde a fost responsabilă pentru relațiile cu țările din Europa de Vest, SUA și regiunea arabă, în vederea extinderii cooperării strategice la nivel politic și operațional.

Din 2014 până în 2017, a fost numită director de cabinet în cadrul Biroului directorului general, asigurând conducerea organizațională și îndrumarea strategică în materie de politici și programe.

Din 2018, doamna Leoncini Bartoli este director pentru politici culturale și dezvoltare în cadrul Sectorului Cultură al UNESCO, documentând și valorificând contribuția culturii în întregul spectru larg de politici, din perspectiva Agendei ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă.

Nascută la Câmpulung-Moldovenesc, Absolventă a Universității din Iași (filologie), doctorat la aceeași facultate. Redactor, redactor-coodonator, redactor-șef, director editorial – toate la Editura Polirom din Iași. Cronologic, 1974, 1992, 1996.

Director editorial la Humanitas din 2005 și director general din 2007.

Cristian Șimonca aka Blogu lu’ Otravă – jurnalist, pasionat de teatru, film și tot ceea ce înseamnă artă – în toate formele ei – blogger din 2006 – cu un blog citit de 500.000 de oameni pe lună, o pagină de Instagram cu peste 100.000 de urmăritori și un cont de Facebook cu peste 400.000 de oameni.

Ştefan Teișanu este manager cultural, antreprenor și co-fondator al organizațiilor Centrul Cultural Clujean, Fapte și Nord.

Este membru în Consiliul Economic și Social al României, reprezentând sectorul cultural și societatea civilă, și lucrează cu Banca Mondială ca specialist în participare și dezvoltare locală.

Este director executiv al Centrului Cultural Clujean, ONG de cultură și dezvoltare durabilă cu 112 membri: organizații și instituții culturale, universități, asociații ale mediului de afaceri și ale societății civile, administrația locală și județeană.

A fondat Asociația Fapte, care organizează festivalul Jazz in the Park și alte evenimente culturale cu impact în comunitate, și Asociația Nord, organizație de dezvoltare comunitară înfiinţată la Darabani, oraşul său natal din Moldova. A fost președinte al AIESEC Cluj-Napoca și a pus bazele filialei clujene a Junior Chamber International.

Crezul său personal este că oamenii pot fi ceea ce îşi doresc să fie.

Oana Radu este manager cultural și consultant în domeniul politicilor culturale. Membru în Consiliul de administrație al Centrului Național al Cinematografiei (2016-2017), ea a coordonat elaborarea Strategiei Culturale a Municipiului București 2016-2026 și a Strategiei Culturale a Municipiului Arad 2015-2025. Co-fondator al Asociației Film ETC. (București), este manager al Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema (New York) și al Festivalului de film documentar fARAD (Arad) și a coordonat alte ample proiecte internaționale, printre care Pavilionul României la Bienala de Artă de la Veneția 2015.

Între 2006-2012 a fost director adjunct al Institutului Cultural Român din New York, participând activ la implementarea unei noi viziuni și abordări instituționale a diplomației culturale sub conducerea Corinei Șuteu. Între 2000-2006, Oana Radu a fost director de programe al Asociației ECUMEST din București, coordonând o serie de programe în domeniul politicilor culturale și cooperării culturale în Estul Europei; a fost coordonator regional pentru Europa de sud-est al programului Policies for Culture, dezvoltat în parteneriat de Asociația ECUMEST și Fundația Culturală Europeană din Amsterdam.

A contribuit, de asemenea, la o serie de studii și cercetări în domeniul politicilor culturale în Europa de Sud-Est. Formator în domeniul managementului cultural și politicilor culturale, oferă de asemenea consultanță în utilizarea crowdfunding-ului în domeniul cultural. Absolventă a Masteratului European în Management Cultural al Școlii de Comerț din Dijon, Franța.

Andrei Codrescu este un poet premiat, romancier, scenarist, eseist și comentator activ la Radioul Național Public. Născut în România, Codrescu a emigrat în Statele Unite în 1966. Prima sa colecție de poezii, License to Carry a Gun, a câștigat premiul Big Table Younger Poets.

De asemenea, pentru poezia sa a primit un premiu ACLU Freedom of Speech și o bursă National Endowment for Arts. A scris și a jucat în filmul Road Scholar, pentru care a primit un premiu Peabody. Poezia sa So Recently Rent a World: Poems 1970-2012 a fost înscrisă pe lista pentru National Book Award. Până la pensionare, în 2009, Codrescu a fost profesorul distins de engleză MacCurdy la Universitatea de Stat din Louisiana.

Printre cărțile sale se numără romanele The Blood Countess, Messiah și Casanova in Bohemia; colecțiile de poezie So Recently Rent a World, Jealous Witness și It Was Today; și non-ficțiune Ay, Cuba!, Zombification și The Muse is Always Half-Dressed in New Orleans. Viitoarea sa carte este Too late for Nightmares (2022).

Corina coordonează în cadrul Centrului Cultural Clujean proiectele Academia Schimbării și Culture Next și are o experiență vastă în managementul proiectelor culturale, producție artistică și politici culturale. Este unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule. În cadrul Federației Fabrica de Pensule a inițiat sau coordonat, începând din 2009, peste 20 de proiecte culturale în domenii diferite – arte vizuale, arte performative, educație și formare. În 2010 i-a fost acordată Bursa Gabriela Tudor în management cultural. În ultimii ani, a beneficiat de rezidențe profesionale în Polonia și SUA și a fost implicată în diverse inițiative și proiecte culturale internaționale. Din 2013 până în 2015 a fost responsabilă de comunicarea Festivalului Temps d’Images Cluj. Corina Bucea a contribuit în ultimii ani la mai multe proiecte care au reprezentat România atât la Bienala de Artă, cât și de Arhitectură de la Veneția (2013, 2015 și 2016). În 2017, în calitate de manager de proiect, a coordonat realizarea expoziției Geta Brătescu – Apariții (curator: Magda Radu).

Cariera Corinei Șuteu a început în România: critic de teatru, apoi director al UNITER și a Theatrum Mundi (actualul teatru Metropolis), apoi a continuat în Franța (11 ani) și New York (7 ani), unde a dezvoltat o amplă cariera ca formator, inițiator și director de instituții și programe culturale, expert european și consultant în management și politici culturale. A condus, în Franța, Masteratul european în managementul culturii al Școlii de Comerț de la Dijon pentru nouă ani, începând cu 1995, a fondat asociația și programul ECUMEST, dedicat profesionalizării în management cultural a regiunii balcanice și central europene, a fost președinta Forumului Rețelelor culturale Europene al Consiliului Europei, co-fondator al programului Policies for culture (Fundația Europeană pentru cultură – Amsterdam) și director, la New York, timp de șapte ani, al Institutului Cultural Român. Este fondator și președinte al asociației FilmETC și al festivalului Making Waves la New York, pe care îl conduce de treisprezece ani. În 2014-2015 a fost senior expert pentru strategia culturală a orașului București, fondator al festivalului de film documentar fArad (Arad) și, în 2015, coordonator general al proiectului Darwin’s Room – expoziția pictorului Adrian Ghenie la Bienala de la Veneția.

Între mai 2016 și ianuarie 2017, Corina Șuteu a fost Ministru al Culturii.

A predat timp de cincisprezece ani la universități din Europa în calitate de profesor invitat și a publicat în presa internațională de specialitate mai mult de 80 de articole și rapoarte despre sistemul și politicile culturale europene, a co-editat volumul Arts Politics and Change (Boekmanstichting Amsterdam) și este autor al studiului comparativ despre educația în management cultural în Europa Another Brick in the Wall. În prezent Corina Șuteu curatoriază și produce programele asociației FilmETC și ale spațiului Insula 42. A fost membră în boardul Fundația9 a BRD – Groupe Société Générale, unde a lansat Fondul Lucian Pintilie, este membră a boardului Ovidiu Ro și al Fundației Majestății Sale, Margareta a României.

Cristina Labo face documentare și facilitare grafică din dorința de a sprijini comunicarea și cooperarea dintre oameni. Dar și din nevoia de a mâzgăli, mai ales când cineva vorbește.

Până acum, prin NIZNAIU`, cheful ei de creație și explorare a luat tot felul de forme de la meșteșug la artă, realizând lucrări în tehnici mixte, picturi murale și multe altele. În ultima vreme, pe lângă facilitare grafică, a testat posibilități de utilizare a procesului creativ pentru menținerea sănătății mintale (10+ Art Project).

În paralel, a activat ca lucrător cultural (Centrul Cultural Clujean), lucrător de tineret (Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca) și restaurator de pictură.

Emil Pantelimon este manager al Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” din anul 2015. Unul dintre cei mai tineri și de succes manageri din industriile creative din țară, acesta a coordonat în ultimii 19 ani nenumărate programe educaționale și culturale. Cu o licență în Științe Politice și o acreditare în Politici Externe și Diplomație, a lucrat încă din studenție în echipele de comunicare și artele spectacolului din cabinetele a doi miniștri ai culturii din România și a făcut parte din echipa de organizare a Festivalului Internațional „George Enescu” mai mulți ani la rând.

Viziunea sa inovatoare amplifică permanent impactul prezențelor Corului Madrigal pe scenele lumii și, totodată, influențează mii de copii din toată țara care urcă pe scenă alături de Corul Madrigal, prin Programul Național Cantus Mundi. Susține permanent noi inițiative formatoare în cadrul Cantus Mundi și urmărește dezvoltarea armonioasă a copiilor și tinerilor, precum și dobândirea unor aptitudini sociale și emoționale esențiale pentru viitorul lor în societate. Emil Pantelimon creează medii profesionale orientate spre rezultate, aduce inovație și antreprenoriat cultural cu fiecare proiect pe care îl coordonează și inspiră generații întregi de copii, tineri și artiști.

Dr. Diana Andone este director al Centrului de e-Learning, Universitatea Politehnică Timișoara, cu responsabilități în planificarea și implementarea învățământului la distanță și a integrării utilizării tehnologiilor educaționale online pentru toate formele de învățământ, prin Campusul Virtual al UPT – CVUPT. Dr. Andone este lector în tehnologii multimedia și web, cu o activitate de cercetare intensă la nivel internațional prin diverse proiecte cu finanțare europeană și multiple publicații (cu peste 17 cărți, 100 de lucrări științifice, 11 Best paper Awards, recenzor la 6 jurnale majore, editor asociat la IEEE Transactions on Education, co-chair al IEEE ICALT iOpenLearn) și a coordonat peste 30 de proiecte internaționale de cercetare și educație.

Dr. Andone este puternic implicată în activitatea comunității științifice prin diverse funcții de conducere ale unor asociații internaționale, precum: EDEN (Vice-președinte 2018-2021), IEEE Romania (responsabil activități educaționale 2019 – prezent), IEEE Education (membru in Comitetul de conducere 2021-present). În 2021 i-a fost decernat titlul de EDEN Senior Fellow și premiul IEEE Education Society 2021 Distinguished Chapter Leadership. De asemenea, Dr. Andone este membru în Asociația Timișoara 2023 Capitală Culturală Europeană, în Board Fundația Pentru Voi, precum și membru și fost președinte Rotary Club Timișoara. Pasionată de utilizarea tehnologiilor în viața de zi cu zi, Diana promovează utilizarea resurselor deschise OER și MOOCs, dezvoltând UniCampus – cursuri online în România, dar și prin sprijinirea activității comunității regionale de start-up și inovație, culturale și de responsabilitate socială. Dr. Andone este speaker invitat la diverse conferințe, a inițiat diverse proiecte de transformare a comunităților și în ultimii 25 de ani s-a implicat în comunitatea dezvoltării educației digitale în România, recent prin webinariile Împreună Online, dar și în cea de cultură și patrimoniu digital prin Patrimoniul sub reflectoare Timișoara.

Mihaela Michailov este dramaturgă, critic de arte performative, educatoare culturală, conferențiar la UNATC „I.L.Caragiale”, București. Coordonează Masteratul de Scriere Dramatică din cadrul Universității. Este directoare CeArFi – Centrul de Cercetare în Arte Performative și Film, din cadrul UNATC București. Din 2000, scrie cronici și analize centrate pe artele performative din România și din străinătate. A ținut conferințe și a prezentat fenomenul teatral și coregrafic din România la Avignon, Lublin, Luxemburg, Paris, Tokyo, Viena. În 2014, i-a apărut la editura Routledge, în volumul colectiv – European Dance since 1989: Communitas and the Other – eseul “Evacuate the area: zero space”.

Este co-fondatoarea Centrului de Teatru Educațional Replika din București, unde a coordonat alături de artistele și artiștii Centrului – platforme de artă educațională, ateliere dedicate adolescentelor și adolescenților, programe de intervenție culturală, dezbateri. A scris peste 20 de piese cu accent pe problematici socio-politice: migrația forței de muncă, relațiile de putere din sistemul educațional, condiția copiilor care se maturizează în absența părinților, violența în familie și stereotipurile de gen, sistemul medical din România. Piesele ei sunt traduse în bulgară, engleză, franceză, germană, greacă, maghiară, spaniolă și au fost montate la Teatrul Național “I.L.Caragiale” din București, Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova, Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Timișoara, Teatrul Foarte Mic din București, Teatrul Excelsior din București, Teatrul “Ion Creangă” din București, Teatrul Gong din Sibiu, Centrul de Teatru Educațional Replika.

A participat, în 2009, la rezidența de dramaturgie oferită de Royal Court Theatre din Londra. În 2021 i-a apărut la Editura Vellant, în colaborare cu Centrul Național al Dansului București, cartea “Corpuri radicale în spectacole contemporane”.

Rarița Zbranca este directoarea de program a Centrului Cultural Clujean. Are o experiență de 24 de ani în management, programare, cercetare și politici în domeniul culturii.

Este directoare și co-fondatoare a Fundației AltArt și co-fondatoare a Fabricii de Pensule.A făcut parte din echipa Cluj-Napoca 2021 – Capitală Europeană a Culturii unde și-a adus contribuția în toate etapele candidaturii, inclusiv în dezvoltarea conceptului și a programului cultural.

Rarița este implicată în dezvoltarea de politici culturale, coordonând elaborarea Strategiei Culturale a orașului Cluj-Napoca (2007-2013, 2014-2020, 2020-2030). Este membră a grupului strategic al inițiativei A Soul for Europe și membră a consiliului director al European House for Culture și al rețelei Balkan Express.

În 2015, a primit Premiul pentru Management Cultural din partea Administrației Fondului Cultural Național din România și o distincție similară din partea Asociației Femeilor de Afaceri din România. A activat profesional și în domeniile media și democrație în diferite organizații precum Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Fundația Soros pentru o Societate Deschisă. A studiat Foto-Video-Procesare Digitală, în cadrul Universității de Arte și Design și Jurnalism în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2017 este doctorandă în cadrul Școlii Doctorale de Administrație și Politici Publice din Universitatea Babeș-Bolyai, cercetând relația dintre cultură și well-being.

Cu interese în zona educației culturale și cu studii de istoria artei și istorie, Maria Cristina Toma este director al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi din București și formator la Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) în domeniul educației muzeale.Este interesată de valențele educative ale patrimoniului, respectiv de modalitățile prin care patrimoniul cultural și natural pot contribui la educația formală. De asemenea, consideră că muzeul contemporan poate crește și deveni sustenabil doar dacă își cunoaște publicul și propune acestuia proiecte ce să răspundă nevoilor sale. Pentru ea, cultura înseamnă incluziune, transdisciplinaritate, interactivitate, accesibilitate și angajare creativă.

Prin activitatea și cercetările sale încearcă să găsească modalități de eficientizare a accesului copiilor la cultură, de creare a unei legături consistente între educație și cultură. Dorește să implice actorii responsabili de educația nonformală și de cea formală în procesul de transformare a instituțiilor publice de cultură în instituții relevante pentru copii, cadre didactice și nu numai.

Mirela Giacomel este mediator cultural și fondator al companiei de mediere KREAZINE. A absolvit Istorie și Istoria Artei la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, după care a continuat să explore lumea teoriei artei în Berlin la European College of Liberal Arts. După studiile din Berlin, a participat la o școală de vară în Helsinki, la Sibellius Academy, în domeniul Managementului Proiectelor Artistice, iar în 2004 a făcut primul pas în domeniul medierii culturale, angajându-se ca muzeograf educație la Muzeul Național de Artă al României.

Din 2014 a creat KREAZINE, o companie de mediere culturală în Franța, la Cherbourg, lucru care i-a oferit șansa să lucreze cu muzee din Regiunea Normandia, cu școli, grădinițe, creșe și multe alte instituții culturale sau socio-culturale. KREAZINE a fost cadrul perfect pentru un alt pas important: momentul realizării unei expoziții cu lucrări de patrimoniu pentru copii cu o scenografie adecvată și jocuri în sla care facilitează înțelegerea tematicii expoziției. De asemenea, pentru că mediator cultural înseamnă și bun pedagog, Mirela participă de doi ani de zile la un concurs de creare a unor fișe pedagogice pentru profesori și nu numai, organizat de Fundația Europeana.

Alex Axinte este un arhitect, cercetător și educator care trăiește și lucrează la București. Este interesat de documentarea și susținerea practicilor colective informale de gestiune a spațiilor comune în contextul locuirii colective din orașul post-socialist. Alex este implicat în proiecte de cercetare prin acțiune, educație aplicată, design participativ și activare culturală și civică. Alex este co-fondator al practicii spațiale studioBASAR (2006). În prezent este doctorand la Universitatea din Sheffield, Sheffield School of Architecture (SSoA) și coordonatorul proiectului de cercetare și activare Garaj DESCHIS (2020).

Ioana Hanchevici este profesoară de limba engleză la Colegiul Național “Gheorghe Șincai” din Cluj-Napoca. De-a lungul carierei, a fost implicată în dezvoltarea rețelei de proiecte și parteneriate extra-curriculare cu instituții culturale din Cluj precum: Fabrica de Pensule, Colectiv A, Create.Act.Enjoy, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Clujean, Reactor de creație și experiment, Cinema Arta și Cinema Victoria. Până în 2019 a făcut parte din echipa festivalului comparativ de film Câmpulung Film Fest. Trainer Educatiff, Ioana Hanchevici a organizat workshopuri de film în parteneriat cu CineKids și Cinema Arta. În prezent este masterandă a Facultatii de Teatru si Film, UBB, specialitatea Arte Perfomative și Film.

Raluca Bem Neamu este prin formație istoric de artă, manager cultural și educator muzeal. Parcursul ei profesional gravitează în jurul muzeelor de la terminarea facultății: de la curator de educație, la curator de expoziții, de la coordonator de secție educație și comunicare, la manager de proiecte expoziții itinerante, de la muzee românești, la muzee europene. Un intermezzo de mai mult de 10 ani a constituit perioada când a fondat și coordonat asociația Da`DeCe, una dintre cele mai active și novatoare organizații de educație culturală din țară. A fost lector pentru profesioniști din domeniul culturii și pentru cadre didactice în diferite contexte profesionale unde a împărtășit din experiența proprie de o manieră entuziastă și reciproc orientată către cursanți.

În toate ipostazele profesionale, Raluca este interesată de perspectiva publicului în raport cu organizațiile culturale, la co-creație și la relevanța conținuturilor culturale pentru vizitatori.

De un an și jumătate Raluca este curator și coordonator de proiect pentru expoziții itinerante în House of European History, Bruxelles. Ultimul proiect de curatoriat este expoziția de afișe “Când zidurile vorbesc”, iar planul de itinerare se referă la expoziția “Fake for Real. O istorie a falsurilor și a produselor contrafăcute” care va fi prezenatată inclusiv în România.

Brîndușa Raluca Havași a absolvit Facultătea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara în 2002, iar de atunci colaborează ca asistent în cadrul atelierului de proiectare al anului întâi. În 2020 a finalizat lucrarea de doctorat “Arhitectura și copiii. Spațiul ca mediu în educația tinerilor”. Cele trei studii, “Școala mea de vis”, “Clasa mea de vis! De-a arhitectura în școala mea!” și “Școala mea – împreună pentru o școală mai bună”, surprind perspectivele elevilor și profesorilor, precum și efectele implicării elevilor în personalizarea spațiilor școlare.

Brîndușa coordonează din 2018 proiectele Asociației De-a arhitectura pentru zona de vest a țării. Voluntar din 2013, Brîndușa a îndrumat cursul opțional „De-a arhitectura în orașul meu” la clasele din învățământul primar. Din 2015 participă la conceperea și adaptarea continuă a programului național  “My school can be cool” (fostul “De-a arhitectura în școala mea”), un program de design participativ dedicat elevilor de gimnaziu și liceu.

Iulia Iordan este educator muzeal și autoare de cărți pentru copii. Are o experiență de aproape cincisprezece ani în domeniul educației muzeale, dobândită atât la Muzeul Național de Artă al României, cât și în cadrul Asociației Da’DeCe, unde activează încă de la înființarea acesteia în anul 2011. A lucrat în numeroase echipe multidisciplinare cu scopul de a familiariza publicul tânăr cu patrimoniul prin intermediul atelierelor, expozițiilor și instalațiilor interactive sau folosind instrumente specifice educației muzeale: trasee culturale, metodologii, ghiduri, audioghiduri, kituri pedagogice. În anul 2018 a înființat alături de alte trei scriitoare “”De Basm. Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți din România””, în cadrul căreia a conceput proiecte editoriale, dar mai ales proiecte de educație culturală prin intermediul literaturii. Proiectele De Basm au în general o componentă socială importantă și sunt adresate copiilor din zone ale țării defavorizate din punct de vedere cultural. Cum să ne apropiem de semnificațiile culturii, în așa fel încât aceasta să capete un sens personal și, deci, profund este una dintre provocările sale profesionale în legătură cu care caută în permanență răspunsuri, dar mai ales întrebări potrivite. Mai multe despre Iulia pe site-ul ei: www.iuliaiordan.ro.

Maria Drăghici este artistă vizuală, co-fondatoare a inițiativei Ofensiva Generozității, manager și producător de programe cultural-educaționale și de arhivă și cercetătoare în cadrul Departamentului de Cercetare Dezvoltare si Inovare UNATC. A lucrat în mai multe echipe pluridisciplinare ca mediator și artist în programe de artă comunitară, în procese de investigație asupra realului socio-politic și de interes public, în sensul conceptului extins de școală: Indicele de Indignare 2013, Street Delivery Rahova-Uranus 2013, Compania România 2013-2014, Interfață 2014, Comedia Remix 2015. A promovat conceptul de artă activă în Suedia (Gothenburg și Malmö) prin intermediul proiectelor: Komettorget Odlingslotter 2011-2012, REDAKZIA 2013 și 6714 (2013-2014). În cadrul departamentului de Cercetare al UNATC, lucrează pentru MAIC 2021__22 și Arhiva Activă 2020__22 pe conceptul de artă activă și action reasearch.

Sofia de Juan este creator-educator, cercetător și manager cultural. Activitatea sa este axată pe producția culturală și creația colaborativă, precum și permeabilizarea instituțiilor culturale în căutarea unei culturi cu adevărat democratice și diverse.

Absolventă a Artelor Plastice, face parte din departamentul de educație al Museo Nacional del Prado din Madrid, unde lucrează ca tehnician de dezvoltare educațională, proiectând și dezvoltând procese de co-creație și coproducție culturală centrate pe oameni prin formate neconvenționale. Înainte de asta, a predat medierea artei în cadrul masterului “”Management cultural și inovare socială”” la Universitățile Carlos III, respectiv Complutense din Madrid. A conceput, coordonat și dezvoltat proiecte culturale și educaționale pentru numeroase entități publice și private din Europa, America Latină și Statele Unite, cu un accent deosebit pe incluziune, procese comunitare, cooperare culturală și diversitate ca valoare. A făcut parte din echipa de consultanți în proiecte de artă cetățenească pentru Fundația Daniel și Nina Carasso, a fost coordonator al zonei de mediere culturală și accesibilitate din hablanarte și parte a echipei educaționale a Muzeului de Artă Queens din New York, Museo Carmen Thyssen Málaga și PhotoEspaña Festival.

Raluca Iacob este co-fondatoare a Asociației MetruCub – resurse pentru cultură și consultant independent în domeniul politicilor și managementului cultural. Munca sa este centrată în jurul guvernării participative, a medierii culturale și valorii culturii publice. A coordonat și contribuit la formularea unor documente de planificare strategică, politici publice și instrumente organizaționale: proiectul de Strategie națională pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022, Strategia culturală a municipiului Timișoara 2014-2024, Strategia Centrului Național de Informare și Promovare a Patrimoniului Cultural (Institutul Național al Patrimoniului).

A contribuit la realizarea de analize, studii, ghiduri și rapoarte pe teme precum: evoluția sectorului cultural independent, practici și politici ale culturii în educație, rețele cultural locale, servicii publice locale în domeniul culturii, buna guvernare în gestionarea fondurilor europene, managementul programelor de finanțare, situația dialogului social în artele spectacolului, guvernarea participativă a patrimoniului cultural. Coordonează proiecte culturale, este evaluator de proiect, oferă servicii de coaching și formare și scrie ocazional pe teme legate de management și politici culturale.

Corina Bucea este curator al Forumului Medierii Culturale și coordonează în cadrul Centrului Cultural Clujean Academia Schimbării, platforma dedicată creșterii capacității sectorului cultural. Corina are o experiență vastă în managementul proiectelor culturale, producție artistică și formare profesională. Este unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule, în cadrul căruia a activat ca manager, director de program și membru al boardului artistic.

În 2010 i-a fost acordată Bursa Gabriela Tudor în management cultural și a beneficiat de rezidențe profesionale în Anglia, Polonia sau SUA. Corina Bucea a contribuit în ultimii ani la mai multe proiecte care au reprezentat România atât la Bienala de Artă, cât și de Arhitectură de la Veneția (începând din 2013 până în 2022). Din 2021 contribuie la programul Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii ca expert în educație și mediere, parte a Echipei Curatoriale. Este interesată de cercetare artistică, medierea artei contemporane și de practicile muncii în cultură.

Ionuț Pirneci este profesor de istorie în comuna Sohatu, judetul Calarasi, din 2016. Face parte din comunitatea Teach for Romania.

Eliza Zdru este regizoare si producatoare de film. A luat parte la numeroase ateliere de film documentar în Germania, Bulgaria şi România. După ce a finalizat primul ei film, “Songs for a museum” (2013) a continuat cu “The Manakia Brothers”, care a primit premiul Best Pitch la cea de-a doua ediţie a atelierului BDC Discoveries, ţinut în Prizren, Kosovo (2013).

Alexandru Andrășanu este geolog, profesor, pionier in aplicarea programelor de geoconservare și geoparcuri în România. A fost implicat in peste 50 de proiecte naționale și internaționale, este coordonator al programului de master Geobiologie aplicată în conservarea patrimoniului natural și cultural, director al Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului, inițiator al Geoparcului Internațional UNESCO Ținutul Buzăului, membru in structurile de conducere ale Rețelei Internaționale a Geoparcurilor și expert UNESCO pentru geoparcuri, cu misiuni de evaluare în 15 geoparcuri din 11 țări. Îi place să inspire și să se lase inspirat de oamenii creativi, visători și optimiști.

Aurelia Boriceanu este profesoară la Grădinița cu program normal nr. 3 din Săcele, județul Brașov, și realizează mereu activități inedite alături de copii și familiile lor. A participat la proiectele organizate de Asociația Learning by Teaching din ultimii ani, dar și la multe experiențe de formare variate, iar din această primăvară a început un proiect nou alături de Muzeul Etnografic din Săcele pentru dezvoltarea unor activități interdisciplinare derivate din proiectul STIMescu la Muzeu.

Andreia Petcu este de formație ecolog, co-fondatoarea Asociației Learning by teaching și pasionată de știință și artă. De mai bine de 20 de ani se bucură să fie profesoară între preșcolari, elevi cu vârste între 6 și 15 ani, dar și studenți sau profesori. Proiectele sale de suflet sunt STIMescu la muzeu și România de poveste, în care lucrează îndeaproape cu profesori din învățământul preșcolar și primar din orașe mari și sate izolate care duc către copii experiențele de învățare.

Selma Dragoș a studia regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. După o perioadă petrecută ca scenarist de televiziune, s-a întors la teatru și și-a îmbogățit mijloacele urmând masterclass-uri de teatru de umbre, commedia del arte, pedagogie Waldorf, contact improvisation și coaching (Brief Coaching). Folosește toate aceste instrumente pentru a concepe workshopuri pentru adulți sau copii și pentru adulți și copii împreună, pentru a face spectacole pentru copii sau a crea experiențe la granița dintre educație și artă. A lucrat câțiva ani cu un specialist în muzico-terapie la crearea de spectacole pentru copii, a urmat cursuri de pedagogie Waldorf și s-a alăturat Asociației pentru Teatru și Carte București pentru a crea spectacole pentru copiii și părinții de azi, folosind mijloace teatrale contemporane și punând sub semnul întrebării felul în care socializăm copiii prin intermediul poveștilor clasice.

Florina Filip este profesoară la Școala Gimnazială Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca, unde predă fizică și chimie din 2003. Este absolventă a Facultății de chimie și chimie industrială, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. A coordonat proiectul Comenius Euro-Val-Traditions 2007-2009, a urmat cursuri de managementul proiectelor, formare de formatori în educația adulților, Mentor MAST (matematică, științe și tehnologii).

Consilier politică și societate, BKJ – The German Federation for Arts Education and Cultural Learning

Katherine Heid este licențiată în psihologie și științe politice, specializată în interculturalitate și neuropsihologie. Pasiunea pentru cultură și pentru regândirea comunităților a stat la baza carierei sale de douăzeci de ani în artă, cultură, schimb intercultural, tineret și politică.

După o primă slujbă de consultant intercultural într-un proiect de cercetare din Munții Apuseni, Katherine Heid și-a început cariera la Biroul Franco – German pentru Tineret din Paris. Apoi a lucrat în Departamentul de Politici Internaționale pentru Tineret din cadrul Ministerului Tineretului din Germania, la IJAB (Serviciul Internațional pentru Tineret din Republica Federală Germania), precum și la Direcția pentru Tineret a Consiliului Europei. Ulterior, vreme de șase ani, a fost co-director al RESEO, Rețeaua Europeană pentru Educație în Domeniul Operei și al Dansului. După experienţa de membru ales în Comitetul Executiv al Culture Action Europe, în 2015 Katherine s-a alăturat echipei Culture Action Europe în calitate de director al Departamentului Politic, pentru ca apoi să devină secretar general interimar, funcție din care a coordonat activitățile europene de advocacy în domeniul artelor și culturii. În 2018, s-a alăturat Comitetului Economic și Social European în calitate de membru al cabinetului președintelui responsabil de Cultură, Educație, Tineret și Protecţie Socială.

În prezent este consilier de Politică și Societate la Federația Germană pentru Educație Artistică și Culturală.

Director strategic pentru educație și aptitudini, City of London

Anne Bamford este director strategic pentru educație și aptitudini pentru orașul Londra. Anne este recunoscută la nivel internațional pentru cercetările sale în creativitate, învățare continuă și tehnologie. Ea a introdus termenul „fusion skills” (abilități de fuziune) pentru a descrie competențele necesare dezvoltării prezente și pentru viitor. Prin cercetările sale, a urmărit subiecte precum inovație, impact social, egalitate și diversitate. Expertă UNESCO, Anne a efectuat studii majore de impact național și de evaluare pentru guvernele din Danemarca, Țările de Jos, Belgia, Islanda, Hong Kong, Irlanda și Norvegia.

Printre numeroasele sale articole și studii, Anne este autorul „Wow Factor: Global research compendium on the impact of the arts in education”, care a fost publicat în cinci limbi și distribuit în peste 40 de țări. Anne Bamford a primit titlul de Ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuția sa în domeniul educației.

Directorul programului de Master interdisciplinar: Pedagogii alternative și arta teatrală în educație (PED-ArtE)

Crenguța Lăcrămioara Bizu este directoarea programului de Master interdisciplinar: Pedagogii alternative și artă teatrală în educație (PED-ArtE) şi coordonatoarea Cabinetului de Didactică al Universității din București, unde predă cursuri şi ţine seminarii de pregătire psihopedagogică iniţială a studenţilor şi cursuri postuniversitare de pregătire psihopedagogică.

De asemenea, predă cursuri de perfecţionare continuă a profesorilor din învăţământul preuniversitar şi de pregătire psihopedagogică a cadrelor didactice pentru obţinerea gradelor didactice. Desfăşoară activităţi de formare şi evaluare în cadrul diferitelor comisii de specialitate create pentru realizarea de programe de formare continuă organizate de C.C.D. Bucureşti, C.C.D. Neamţ, C.C.D. Brăila, şi C.C.D. Călăraşi şi face parte din comisia de elaborare a subiectelor de metodică pentru examenul de titularizare şi din comisiile de examinare a candidaţilor înscrişi la concursul pentru obţinerea definitivatului sau a gradului II.

În plus, desfăşoară activităţi de cercetare în proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale.

Director de programe, Centrul Cultural H401- Amsterdam

Lars Ebert (n. Heidelberg, Germania, 1976) este director de programe al Centrului Cultural H401 din Amsterdam. Pentru H401, el dezvoltă și implementează proiecte de cooperare internațională deseori finanțate de Uniunea Europeană cu privire la artă, memorie, participare, patrimoniu și, în general, la îmbunătățirea rolului artelor în toate componentele societății. Publică în mod regulat pe aceste subiecte și este moderator și vorbitor frecvent în cadrul evenimentelor internaționale. În calitate de consilier independent în învățământul superior și în artă, facilitează procese de schimbare și dezvoltă conținut în cadrul unor cooperări transfrontaliere. Locuiește între Amsterdam, Bruxelles și Atena. Pentru mai multe informații: www.lars-ebert.net.

Fondator EduCaB (Educational Capacity Building in Local Communities) și Short Film Breaks

Mihai Lupu este implicat în câteva proiecte internaționale pe care le-a demarat, cum ar fi EduCaB (Educational Capacity Building in Local Communities) și Short Film Breaks, fiind și în boardul Academics Stand Against Poverty și a fost cercetător rezident la Institutul de Studiere a Democrației, Charles F. Kettering Foundation. Este expert în metodologii de schimbare de comportament, dezvoltare organizațională și comunitară, fiind pasionat de orice ține de dinamica schimbării la nivel de individ, dar și în grupuri mai mici sau mai mari. Pe lângă asta, face design și amenajează grădini.

Educator, co-fondator al Wonderful Idea Company

Ryan Jenkins este educator construcţionist, co-fondatorul și directorul general al Wonderful Idea Company, o companie inovatoare de design care creează materiale de învățare, medii și resurse. În workshopurile pe care le susţine, se foloseşte de o gamă largă de materiale, inclusiv unele neobişnuite, electronice, microcontrolere programabile, mecanisme de lemn/sârmă, lumini și umbre și instalații audio.

Prin workshopurile de dezvoltare profesională pe care le organizează, prin prelegerile pe care le susţine despre valoarea învăţării experenţiale şi a tinkeringului, prin activităţile de mentorat cu educatori aflaţi la început de drum și prin crearea de ghiduri și resurse pentru proiecte experimentale, Ryan încearcă să sădească semințele explorării unei filosofii educaţionale bazată pe tinkering.

Anterior, Ryan a fost unul dintre fondatorii Tinkering Studio, un atelier de lucru din cadrul Muzeului Exploratorium din San Francisco, California, unde vizitatorii pot experimenta cu instrumente, materiale și fenomene reale. În ultimul an și jumătate, Ryan a organizat ateliere online de tinkering, în parteneriat cu Tinkering School din San Francisco și Cabaret Mechanical Theatre din Marea Britanie.

Curator Forumul Medierii Culturale, Centrul Cultural Clujean

Corina Bucea coordonează în cadrul Centrului Cultural Clujean Academia Schimbării, platforma noastră pentru creșterea capacității sectorului cultural. Corina are o experiență vastă în managementul proiectelor culturale, producție artistică și formare profesională. Este unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule, în cadrul căruia a activat ca manager, director de program și membru al boardului artistic.

În 2010 i-a fost acordată Bursa Gabriela Tudor în management cultural și a beneficiat de rezidențe profesionale în Anglia, Polonia sau SUA. Corina Bucea a contribuit în ultimii ani la mai multe proiecte care au reprezentat România atât la Bienala de Artă, cât și de Arhitectură de la Veneția (2013, 2015, 2016 și 2017). Este interesată de practici de cercetare artistică, de medierea artei contemporane și de practicile muncii în cultură.

Director fondator, Science Gallery Bengaluru

Jahnavi Phalkey a fost numită director fondator al Science Gallery Bengaluru în noiembrie 2018. Anterior, Jahnavi a predat la King’s College din Londra. Și-a început cariera academică la Universitatea din Heidelberg, continuând cu Georgia Tech-Lorraine din Franța și Imperial College din Londra. Jahnavi a fost Fellow la Wissenschaftskolleg zu Berlin (Institutul de Studii Avansate din Berlin). De asemenea, a colaborat în calitate de curator extern cu Science Museum din Londra și a fost bursieră în rezidență la Deutsches Museum din München.

Jahnavi este autoarea cărții Atomic State: Big Science in Twentieth Century India și coautoarea lucrării Science of Giants: China and India in the Twentieth Century. Este producătoarea/regizoarea filmului documentar Cyclotron.

Jahnavi a studiat educație civică și politică la Universitatea din Bombay și la School of Oriental and African Studies din Londra. Are un doctorat în istoria științei și tehnologiei obținut la Georgia Institute of Technology, Atlanta.

Manager cultural, Asociația Qolony – Colonia pentru Artă și Știință

Mihaela Ghiţă este redactor la Radio România Cultural și manager cultural în cadrul Asociației Qolony – Colonia pentru Artă și Știință.

În colectivul de Știință al RRC din anul 1988, a realizat emisiuni în care a promovat știința și cercetarea românească (Totul despre Internet, Internauții, Planeta Radio – Știința la ea acasă, Actualitatea științifică, Storymania). Acum este realizator al rubricii Dimensiunea Științifică a Artei, şi coordonează Buletinul Cosmic şi Pastila Antistres.

Absolventă a Facultății de Geologie și Geofizică, a profesat ca cercetător timp de 10 ani în Institutul de Geologie al României, cu studii de micromagnetism pe situri arheologice neolitice.
În anii 2010 și 2012 a absolvit licența și master la Universitatea Națională de Arte, Departamentul Foto-Video și Prelucrare Computerizată a Imaginii.

Este interesată de arta contemporană, în special de arta noilor media și începând cu anul 2016 se ocupă în mod constant de promovarea artei și artiștilor români care folosesc tehnologia și conceptele științifice ca limbaj de exprimare artistică. Realizează și coordonează la postul Radio România Cultural rubrica “Dimensiunea Științifică a Artei”, difuzată zilnic de luni până vineri. În peisajul media este singura rubrică de artă difuzată în cadrul unei emisiuni de știință.

În 2018 a inițiat și coordonat proiectul Fusion – primele rezidențe artistice în institute de cercetare, o premieră pentru România.

În 2021 a coordonat Fusion:AIR , cea de-a doua ediție a rezidențelor artistice în institute de cercetare.

Din 2019 este vicepreședinte și membru cofondator al Asociației Qolony – Colonia pentru Artă și Știință și ambasadoare pentru domeniul art & science.

Curator Forumul Medierii Culturale, specialist în politici culturale

Raluca Iacob este co-fondatoare a Asociației MetruCub – resurse pentru cultură și consultant independent în domeniul politicilor și managementului cultural. Munca sa este centrată în jurul guvernării participative, a medierii culturale și valorii culturii publice. A coordonat și contribuit la formularea unor documente de planificare strategică, politici publice și instrumente organizaționale: proiectul de Strategie națională pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022, Strategia culturală a municipiului Timișoara 2014-2024, Strategia Centrului Național de Informare și Promovare a Patrimoniului Cultural (Institutul Național al Patrimoniului).

A contribuit la realizarea de analize, studii, ghiduri și rapoarte pe teme precum: evoluția sectorului cultural independent, practici și politici ale culturii în educație, rețele cultural locale, servicii publice locale în domeniul culturii, buna guvernare în gestionarea fondurilor europene, managementul programelor de finanțare, situația dialogului social în artele spectacolului, guvernarea participativă a patrimoniului cultural. Coordonează proiecte culturale, este evaluator de proiect, oferă servicii de consultanță și formare și scrie ocazional pe teme legate de management și politici culturale. Profilul complet poate fi consultat aici.

Director, Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara

Complementar formării de bază în domeniul arhitecturii și urbanismului, Alexandra-Maria Rigler se specializează în management și producție culturală, fiind inițiatoare, coordonatoare și colaboratoare în numeroase proiecte din sectorul cultural și creativ.

A activat în echipa Anualei și mai apoi a Bienalei Timișorene de Arhitectură Beta, a cărei coordonatoare a devenit pentru cea de-a treia ediție din 2020, în Consiliului Teritorial de Conducere al Ordinului Arhitecților din România – Filiala Teritorială Timiș, în comitetul de experți al Premiului European pentru Spațiul Public Urban, precum și în diverse proiecte și platforme (F O R, FABER, Creativa, În comunitate, De-a Arhitectura).

În prezent activează în sectorul public, fiind directorul Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, structură ce are ca scop principal punerea în aplicare a cadrului multisectorial de finanțare publică nerambursabilă, în concordanță cu strategiile și politicile publice locale.

Director, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București

Mihaela PĂUN, cu o experiență de peste 20 în management cultural, conduce Centrul Cultural al Municipiului București – ARCUB din anul 2006, având misiunea de a ocroti și promova cultura orașului în toate formele sale de expresie artistică și de a menține un dialog constant între cultura instituționalizată și cultura experimentală. Prin activitatea sa managerială, Mihaelei Păun urmărește să creeze un mediu cultural receptiv atât pentru public, cât și pentru artiști prin organizarea de: evenimente, programe și strategii din cele mai variate zone ale culturii: teatru, muzică, arte vizuale, dans, ateliere de creație, producție editorială.

În 2015, Mihaela Păun a avut un aport semnificativ în realizarea primei Strategii Culturale a Municipiului București, îndeplinind în același timp rolul de Manager de Proiect al dosarului de candidatură al orașului București la titlul de Capitală Europeană a Culturii.

În același timp, a susținut și sprijinit atât proiecte din sectorul cultural independent, cât și evenimente culturale cu tradiție ale capitalei și a reușit să salveze și să introducă în circuitul cultural al orașului unul dintre monumentele istorice din București – Hanul Gabroveni.

Membru în Consiliul Director – trezorier, Ordinul Arhitecților din România

Oana Simionescu este arhitect și manager, constant preocupată de viitorul profesiei de arhitect precum și de modul în care se influențează reciproc oamenii și mediul construit. Asistent universitar în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara începând cu 2010, coordonator al Anualei și apoi Bienalei timișorene de arhitectură în perioada 2014-2018 (activitate pentru care a fost nominalizată în 2016 la Premiul AFCN pentru Management Cultural), fondator și coordonator al platformei de colaborare F O R (2010 – prezent), membru în Colegiul Director al filialei Timiș (vicepreședinte, 2014-2018) și apoi cel de la nivel Național al Ordinului Arhitecților din România (trezorier, 2018 – prezent), membru în cadrul Financial Committee și reprezentat al României pe probleme de locuire în cadrul Architects Council of Europe (2019 – prezent), coordonator local al proiectului De-a arhitectura în școala mea (2013-2015), parte din echipele proiectelor undelocuiesc.eu (2016 – prezent), Upgrade My City (2016-2018), Triplex Confinium (2019 – prezent), și nu în ultimul rând, FABER (2017 – prezent).

Specialist comunicare, Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale

Ileana Racoviceanu lucrează de peste 20 de ani în instituții care susțin educația în toate formele sale. Cei 10 ani de colaborare cu Centrul European pentru Limbi Moderne al Consiliului Europei au contribuit la formarea și dezvoltarea competențelor sale de implementare a proiectelor educaționale lingvistice. Din 2007, lucrează în Agenția Erasmus din România unde se ocupă de comunicare. Coordonează acțiunea European Language Label – o inițiativă a Uniunii Europene prin care se încurajează inovația și creativitatea în domeniul învățării și predării limbilor străine.

De 10 ani, organizează LinguaFEST – un eveniment național dedicat promovării multilingvismului și multiculturalității. Cu preocupări profesionale și extra-profesionale legate de cultură și educație, urmează în prezent programul de master „Pedagogii alternative și artă teatrală în educație“ al Universității din București.

Director, Administrația Fondului Cultural Național

Irina Cios este manager cultural, curator, critic de artă și lector asociat al Departamentului Fotografie și Imagine Dinamică din cadrul Universității Naționale de Artă București. Din noiembrie 2014 este director al Administrației Fondului Cultural Național, principalul finanțator al proiectelor culturale din România. A condus mai bine de 15 ani Centrul Internațional pentru Artă Contemporană – CIAC, București și a inițiat în 2000 un spațiu și un program de galerie – SPACE – concentrat pe noile medii de creație, fotografie și artă experimentală. A participat în cadrul mai multor rețele culturale internaționale dobândind o solidă experiență în gestionarea și operarea de finanțări, parteneriate și colaborarea instituțională.

A organizat și curatoriat expoziții, conferințe, simpozioane, cu artiști români și străini în România, Franța, Belgia, Germania, Luxembourg, SUA s.a. A lansat și derulat un program internațional de rezidențe artistice în București între 2007 – 2009. Membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă – AICA, Secția Română, a ocupat poziția de președinte în perioada 2006 – 2012. În prezent derulează o cercetare despre practicile participative în arta contemporană din România. Participă cu texte, interviuri și studii în periodice, cataloage, publicații de artă contemporană.

Director general, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală

Carmen Croitoru este Directorul General al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), profesor și expert în politici și strategii culturale. Face parte dintre primele generații care au promovat managementul cultural în România, lucrând de peste 35 de ani în sistemul cultural, atât în sectorul privat, cât și cel public. Este Conf. univ. dr. și coordonator al Cursului de Management și Marketing Cultural în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) din București. Este membru al celor mai importante rețele culturale internaționale și este implicată în elaborarea de strategii care să deschidă cadrul normativ pentru cultură. Colaborează cu Ministerul Culturii de peste 15 ani, fiind implicată în dezvoltarea profesiei de manager cultural și promovarea legii privind managementul pentru instituțiile publice de cultură. De asemenea, a adus o contribuție importantă domeniului științific prin publicarea unor lucrări legate de sistemul și administrarea culturii, consumul de cultură sau analiza sectoarelor culturale și creative.

Din 2014, a preluat conducerea și a reorganizat Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, în formula în care funcționează astăzi, devenind o verigă de legătură importantă între autorități, instituții / organizații culturale și beneficiari. Prin lucrările coordonate, a militat, permanent, pentru dezvoltarea cercetării statistice în domeniul culturii, organizând conferințe naționale și internaționale de profil.

Manager proiect, Learning Qub / Centrul Cultural Clujean

Miruna Amza coordonează proiectele bazate pe educația STEAM și este responsabilă de dezvoltarea centrului interactiv de științe – Quantum. Interesată de crearea premiselor în dezvoltarea centrelor de știință și a spațiilor culturale interdisciplinare, Miruna s-a specializat în muzeologie științifică la EMA, European Museum Academy.

A făcut parte din numeroase proiecte europene pentru implicarea publicului în știință și educație și este fondatorul Scientifica. Are un master în comunicare și a fost bursieră la International School of Scientific Journalism. Obiectivul ei e să găsească mijloacele prin care ideile complexe sunt transpuse în practică într-un mod accesibil, facilitând transformarea și învățarea individuală.

Cercetător în educație, doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București

Mihai Iacob este cercetător în educație. În perioada 2008-2020 a lucrat la Institutul de Științe ale Educației (București). A coordonat mai multe proiecte de cercetare legate de intersecția dintre arte și educație. Este membru în echipa de implementare a proiectului STEAMonEdu (www.steamonedu.eu), unde coordonează dezvoltarea unui Cadru Educațional STEAM. Dintre publicațiile coordonate amintim: Arta în școală: concepte și practici (2016); Lecțiile patrimoniului. Scenarii educaționale pentru gimnaziu (2016); Study on supporting school innovation across Europe. Case study 9: Romania (2018). În prezent, este doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București.

Secretar General al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO și profesor asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București

Madlen Şerban este profesor asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București și secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO. A fost timp de 8 ani (mandatul maxim admis legal) directorul ETF, agenție a Uniunii Europene (UE) pentru dezvoltarea capitalului uman, în contextul relațiilor externe ale UE (www.etf.europa.eu).

Înainte de a veni la ETF, a fost director al Centrului Național pentru Învățământ Profesional și Tehnic din România, instituție a cărei înființare a sprijinit-o în 1999. În anul 2000 a fost numită de prim-ministrul României președintă a Centrului Național de Formare Profesională a Adulţilor, având sarcina de a organiza și această instituție. Dr. Șerban și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale în domeniul politicilor publice pentru educație și formare profesională, în special în formarea profesională (VET), ca parte organică a politicilor integrate și holistice pentru dezvoltarea capitalului uman, în România și în străinătate. Activitatea ei a fost realizată în sprijinul coeziunii și al competitivității, al excelenței și al incluziunii, pentru bunăstarea cetățenilor. Are o vastă experiență internațională realizată ca expert invitat al unor organizații bilaterale și internaționale, inclusiv UNESCO, Comisia Europeană, OCDE și Banca Mondială.

Membră a organizației Soroptimist International (SI) din 1992, Madlen Şerban este advocacy coordinator al Uniunii Soroptimist International din Romania. Organizație a voluntarelor înființată în anul 1921 în SUA, SI sprijină și acționează concret, actualmente în peste 120 de țări, în cinci Federații continentale, pentru dezvoltarea personală și profesională a femeilor și a tinerelor fete prin educație, sănătate, antreprenoriat, acces la cultură și contribuții la dezvoltarea durabilă. O voce a femeilor pentru femei prin luarea de poziții împotriva tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, a violenței împotriva tinerelor fete și a femeilor, prin eliminarea rolurilor şi stereotipurilor de gen și, în general, prin susținerea și respectarea statutului și a drepturilor omului. SI are reprezentanți oficiali la diverse organizații internaționale, ca de exemplu la Organizația Națiunilor Unite şi agenții din sistem, la instituţii europene, OSCE, Consiliul Europei.

Contact: madlen.serban@post.harvad.edu

Alma Selimovic este director de dezvoltare în cadrul organizației Bunker Ljubljana și coordonatoare a unor proiecte care conectează domeniul artei contemporane cu educația formală. Este inițiatoarea rețelei Create to Connect în cadrul căreia instituții artistice din domeniul artelor performative și al artei în spațiul public din 13 țări europene experimentează noi forme de implicare a publicului. Este producător al festivalelor Mladilevi, Drugajanjeși Festival of letters din Ljubljana și coordonator de comunicare al Platformei de dans slovene Gibanica.

Raluca Bem Neamu este lector în diferite proiecte asociate domeniului cultural. A coordonat pentru mai mult de 10 ani Secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale în cadrul Muzeului Național de Artă al României, iar acum 7 ani a înființat asociația Da’DeCe prin care dezvoltă proiecte de educație culturală pentru familii cu copii, grădinițe și școli. Este membră activă a rețelei Susține cultura în educație. Este interesată de abordări inovative de a atrage publicul în instituții culturale și de a-l implica în proiecte culturale, de a promova patrimoniul de o manieră interactivă și semnificativă pentru comunități.

Născut în 1967 la Ankara, crescut în Kuweit, Turcia, Malta și Libia. A absolvit Facultatea de Inginerie Civilă la Universitatea Tehnică din Istanbul și a făcut un master în Managementul și Economia Construcțiilor în cadrul Universității Tehnice din Viena. După ce a lucrat în sectorul construcțiilor timp de mai mulți ani, s-a reorientat către comunicarea, cooperarea și dezvoltarea culturală și, în ultima vreme, către dezvoltare personală, coaching și consiliere psihologică.

Între anii 1994-1997 a lucrat în Strabag – Austria pentru dezvoltarea și implementarea proiectelor internaționale de construcție (Turcia, Ghana, Malawi). În 1999 a înființat Chameleon PM and Design din Istanbul, o companie de management de proiecte în artă și cultură. A dezvoltat și a gestionat mai multe proiecte internaționale culturale, educaționale și de comunicare pentru companii private, orașe și ONG-uri. A fost președinte fondator și este acum secretarul general al Asociației Culturale Europene, înființată în 2003 la Istanbul, care a fost implicată în promovarea cooperării culturale dintre Europa și Turcia în primii săi ani și, ulterior, în promovarea societății civile și a culturii la nivel local, național și internațional. A dezvoltat și a coordonat mai multe proiecte de cooperare europeană, cum ar fi Europist, City and Art, Collecting the Future, Social Entrepreneurship și Design for Sustainable Urban Development, în colaborare cu universitățile, ONG-urile și orașele din Europa și a organizat mai multe conferințe și forumuri. Din 2005, este una dintre figurile cheie la Sinopale, International Sinop Biennial, HAL Center for Creativity, Social Entrepreneurship Sustainable Development Project și Sinop Sustainable Development Association. Este membru al Casei Europene pentru Cultură din Bruxelles și membru al Grupului de Strategie al Inițiativei „A Soul for Europe”.

Începând cu 2010, Mahir Namur oferă coaching și training pentru persoane și organizații. A absolvit un curs NLP, obținând un certificat de coaching în Istanbul, un curs pe analiza elementară existențială la Existential Academy Istanbul, un curs de Logopedie – Pedagogie (bazat pe logoterapie și analiza existențială) la Institutul Viktor Frankl din Viena, coaching existențial avansat în cadrul Academiei Existențiale din Londra și curs de consiliere psihologică la Institutul European de Logoterapie și Psihologie din Linz.

Predă cursuri de dezvoltare a proiectelor, management cultural, comunicare, managementul eficienței și cursuri de coaching la Universitatea Yeditepe și la Mimar Sinan Fine Arts University. A dezvoltat două programe de instruire: „Managementul relațiilor” și „Planificarea strategică orientată spre sens”, combinând experiențele sale de planificare strategică, management și coaching și ține acum cursuri de formare în universități și ONG-uri din Europa (Universitatea de Arte din Londra, BBK Berlin, Unarte București, Castrum Peregrini Amsterdam, Fabrica de Pensula Cluj, Academia de Arte din Halle, Porto ESMAE, Academia de Arte din Viena, Universitatea Yeditepe din Istanbul și Universitatea Mimar Sinan), în engleză, turcă și germană.

Anamaria Marinca a urmat pașii tatălui ei și a devenit actriță. După ce a jucat pe scenele internaționale de teatru, Anamaria a primit premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță, în 2005, pentru rolul Elenei în mini-seria britanică Sex Traffic de David Yates. Și-a făcut debutul în cinema în 2007, interpretând-o pe Otilia în drama care a câștigat premiul Palme d’Or – 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile în regia lui Cristian Mungiu.

După ce a apărut în filmul Tinerețe fără tinerețe al lui Francis Ford Coppola, a continuat o serie de colaborări internaționale cu Julie Delpy pentru The Countess/ Contesa însângerată, Hans-Christian Schmid pentru Storm/Furtuna, Sebastian Cordero pentru Europa Report/Misiunea Europa, David Ayer pentru Fury/Furia, unde a jucat alături de Brad Pitt și Shia LaBoeuf.

Activitatea ei în teatru include producții în România, Franța și Marea Britanie – Teatrul Tineretului (Piatra Neamț), Teatrul Bulandra (București), Teatrul Studio (Alfortville), Complicité, The Young Vic și Royal Court Theatre (Londra).

Are la activ numeroase roluri în filme de televiziune și seriale cunoscute, precum multi premiatul Sex Traffic menționat anterior; The Last Enemy/Ultimul Inamic în care partenerul ei a fost Benedict Cumberbatch; Wallander al lui Kenneth Branagh, The Missing nominalizat la Globurile de Aur din 2014, apoi Hinterland și River în 2015, Mars în 2016-2018 și Sky Atlantic’s Tin Star (sezonul 2) – pentru a numi doar câteva.

Cele mai recente personaje ale Anamariei de pe marele ecran sunt Doctor Dahlin în Ghost In The Shell/Spiritul din cochilie, regizat de Rupert Sanders și bazat pe o poveste fantastică de cyberpunk care a influențat multe alte filme și a lansat animé-uri încă de la premiera în 1995, și Silvia în filmul Susannei Nicchiarelli NICO, 1988, care a câștigat cel mai bun film Orizzonti la Veneția în 2017.

Filmografie selectată:
ULYSSES: A Dark Odyssey , 2018, Federico Alotto, Italy
NICO,1988, 2017, Susanna Nicchiarelli, Italy-Belgium
Ghost In The Shell, 2017, Rupert Sanders, USA
The Girl With All The Gifts, 2016, Colm McCarthy, UK
Floride, 2015, Philippe Le Guay, France
Fury, 2014, David Ayer, USA
The Europa Report, 2013, Sebastian Cordero, USA
Storm, 2009, Hans Christian Schmid, Germany
Five Minutes of Heaven, 2009, Oliver Hirschbiegel, UK
The Countess, 2009, Julie Delpy, Germany
Boogie, 2008, Radu Muntean, Romania
4 Months, 3 Weeks and 2 Days (4 Luni, 3 Saptamini si 2 Zile), 2007, Cristian Mungiu, Romania
Youth Without Youth, 2007, Francis Ford Coppola, USA

Gábor Tompa a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, Facultatea de Teatru, în anul 1981. Printre profesorii săi se numără Liviu Ciulei, Mihai Dimiu, Cătălina Buzoianu si Gina Ionescu. În 1990, a fost numit director general al Teatrului Maghiar de Stat Cluj, post pe care îl ocupă şi în prezent. A regizat peste 100 de spectacole, în întreaga lume, după texte ale unor mari autori ai dramaturgiei universale. Din 2018 este președinte al Uniunii Teatrale din Europa, fondat in 1990 de către Giorgio Strehler.

A fost şef de catedră al Departamentului de Regie din cadrul Academiei de Teatru Szentgyörgyi István din Târgu Mureş şi este fondatorul Secţiei de Artă Teatrală a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. De asemenea, este cel care a înfiinţat, în anul 2007, Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe, al cărui director artistic este. A fost invitat să predea la numeroase universităţi precum: Academie Theatrale de L’Union din Limoges, Schauspielschule din Freiburg, Brunel University din London şi Institut del Teatre din Barcelona. Din 2007, predă regia în cadrul Departamentului de Teatru şi Dans al Universităţii California din San Diego (SUA), unde a fost șeful catedrei de regie între 2007-2015. De-a lungul carierei sale, Gábor Tompa a fost răsplătit cu numeroase premii. Printre cele mai importante sunt: premiul UNITER pentru cel mai bun regizor al anului (1993, 1997, 2008,2019), premiul de Excelență al UNITER (2001) și premiul pentru cel mai bun spectacol al anului în România (1990, 2008), premiul pentru cel mai bun spectacol străin in Anglia (1993), Marele Premiu al Festivalului International de Film de la Salerno, Italia (1999), Theaterpreis, Stuttgart (1995) etc. În 2009, în cadrul unei ceremonii la Carnegie Hall din New York, i s-a acordat titlul de Ambasador al Culturii Maghiare.

Gábor Tompa este recunoscut în întreaga lume pentru viziunea sa îndrăzneaţă asupra textelor clasice şi pentru provocările pe care le propune actorilor săi în ceea ce priveşte expresivitatea fizică. Totodată este considerat un expert al teatrului absurdului, pentru memorabilele lui montări cu piesele lui Ionesco și Beckett. A colaborat cu teatre din: Franţa, Germania, Spania, SUA, Marea Britanie, Austria, Ungaria, Irlanda, Iugoslavia, Canada, Serbia, Cehia, Slovenia, Portugalia, Columbia și Coreea de Sud. Filmul său de debut, Apărarea chineză, a primit Premiul Best First Feature la categoria lungmetraj, la Festivalul Internaţional de Film de la Salerno, Italia, în 1999, iar în acelaşi an a intrat în Selecţia oficială a Festivalului de la Berlin. De asemenea, este autorul mai multor volume de poezie şi eseuri despre teatru.

Ana Mărgineanu a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția regie de teatru, în 2001. De atunci, Ana a regizat peste 20 de spectacole, a participat în Lincoln Center Directors Lab in New York, a devenit membră DramAcum și a înființat, împreună cu regizoarea americană Tamilla Woodard și dramaturgul Peca Ștefan – PopUP Theatrics, o companie care crează teatru site-specific, în colaborări artistice internaționale. Cel mai recent proiect PopUP este Instrucțional pentru singurătate, care se joacă online în stagiunea curentă. PopUP pregătește a 9-a ediție a spectacolului virtual Long Distance Affair, care va avea premiera în octombrie 2020.

Alte spectacole create în New York includ Miami Motel Stories (2020, Juggerknot Company), The Female Role Model Project (2018, 3LD Technology Center), Bamboo in Bushwick (Urban Stages, 2017), Wild Child in The City (2015, The Secret Theatre), The Window (2012, Romanian Cultural Institute), Hotel Project (2011,The Internationalists), The Blind Trip (LAPAC, 2010).

În România, cel mai recent proiect într-o sală de teatru este Anul dispărut, o trilogie creată în colaborare cu Peca Ștefan. Anul dispărut își propune să recreeze din amintirile membrilor echipei artistice și tehnice a spectacolului un an “uitat”. Prima parte a instalației, Anul dispărut.1989 a avut premiera la Teatrul Mic, București în decembrie 2015, partea a doua, care investighează anul 1996, a fost prezentată în 2016 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar încheierea, Anul dispărut 2007 la Teatrul Mic în 2017. Tot în colaborare cu Peca Ștefan, Ana a dezvoltat proiectul Despre România, numai de bine, o serie de spectacole/portret ale orașelor din România, incluzând: Povești adevărate complet inventate din Baia Mare, 5 Minute miraculoase din Piatra Neamț, Târgoviște de jucărie, Sfântul din Sfântul Gheorghe și Timișoara. Capăt de linie.

Spectacolele Anei au mai fost prezentate și în Argentina, Austria, Bulgaria, Rusia, UK, Mexic, Germania, Elveția, Spania și Italia. Printre premiile obținute se numără New York Innovative Theatre Awards Best Ensemble (The Window), Best Play – Relationship Drama London Fringe Report (The Sunshine Play), Cel mai bun spectacol la FestCO (5 Minute Miraculoase) și Cel mai bun spectacol la Festivalul Dramaturgiei Românești (89, 89 Fierbinte după ‘89).

Ana predă teatru devised și site specific la Universitățile The New School și SUNY, SUA.

Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în judeţul Suceava.

A debutat cu poezie în 1972 în revista Luceafărul.

Mai tîrziu, stabilit la Bucureşti unde a făcut studii de filozofie şi istorie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. A debutat în volum în 1980, la editura Albatros, cu o culegere intitulată La noapte va ninge.

La această oră Matei Vişniec este autorul a şase volume de poezie, cinci romane, o culegere de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează, din 1990, ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului, în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est.

Numeroase premii i-au răsplătit activitatea, începând cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. El a mai obţinut Premiul Academiei române, precum şi premiul pentru întreaga activitate, în 2015, a Uniunii Teatrale din România (UNITER). În Franţa i-a fost decernat de mai multe ori Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european acordat de Societarea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet (în 2016) pentru romanul Negustorul de începuturi de roman.

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în numeroase ţări. Unele dintre ele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatrul Naţional din Sofia, Teatro Stabile din Torino, Teatrul Amalia din Salonic…

Din 2006 piesele sale sunt montate în ritm de una la fiecare doi ani de Teatrul Kaze din Tokyo.

Numeroase spectacole cu piesele sale au fost realizate în Brazilia după ce editura É Realizações de la São Paulo a început în 2010 să-i publice masiv piesele (peste 25 la această oră).

După căderea comunismului în 1989, Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

La Suceava a fost creat în 2016 un teatru municipal care poartă numele lui Matei Vişniec.

Dan Perjovschi este desenator, ilustrator, scriitor, jurnalist și autor de performance român. Perjovschi abordează teme sociale de actualitate în operele sale și a avut un rol important în cultura românească, fiind ilustrator și autor de articole pentru Revista 22 din București.

A avut expoziții personale în Statele Unite ale Americii, Portugalia, Spania, Germania, Ungaria, Suedia, Elveția, Marea Britanie, Germania, Mexic, Brazilia, Coreea de Sud, China etc. În prezent, locuiește și lucrează în București și Sibiu.

Lucrările sale au fost expuse în muzee precum Ludwig Museum Koln, Moderna Museet Stockholm, Tate Modern Londra, MoMA New York, Vanabbemuseum Eindhoven, Macro Roma, Reykyavik Art Museum sau Kiasma Helsinki și expoziții de grup în muzee precum Centre Pompidou Paris, Tate Liverpool, Castello di Rivoli Torino, MoMA San Francisco, MUAC Mexico, MAM Varșovia, MCBA Lausanne, Walker Art Center Minneapolis și Moderna Galerija Lublijana. A participat la bienalele de artă Manifesta, Istanbul, Veneția, Moscova, Sydney, Lyon, Dublin, Odessa, Tessaloniki și la trienalele din Paris, Aichi și Tallin.

Prima sa retrospectivă a avut loc la muzeul Nasher al universității Duke 2007 iar a doua la CCC din Tours 2012.

A primit premiul Gheorghe Ursu 1999, Premiul Henkel 2001, George Maciunas 2004, împreună cu Lia Perjovschi premiul ECF-Princess Margriet în 2012 și premiul Rosa Shapire-Kunsthale Hamburg 2016.

Ștefania Ferchedău este manager, cercetător și producător în domeniul artelor contemporane, lucrând interdisciplinar în România și internațional. Și-a folosit pregătirea umanistă și literară și experiența îndelungată în management cultural în lucrul îndeaproape cu artiști și organizații din dans și teatru, dar și din arte vizuale și arhitectură, pentru a acompania, produce, prezenta și documenta o varietate de proiecte începând din 2010.

Este interesată de studiul generațiilor 1960-1980 de artiști din artele performative și de cercetarea practicilor artistice, evenimentelor și situațiilor care au marcat artele performative în România după 1989. Împreună cu Alina Șerban dezvoltă Institutul Prezentului, o asociație cu profil interdisciplinar pe care a fondat-o în 2016 ca o platformă de resurse artistice și teoretice în domeniul artelor vizuale și performative. În acest cadru este co-editor al seriei de publicații Parkour (cu numere dedicate pînă în prezent artiștilor Miriam Răducanu, Octavian Nemescu, Ion Grigorescu, Constantin Flondor, Lia Perjovschi, Lucian Mețianu, Diet Sayler) și al platformei editoriale online www.institutulprezentului.ro, co-programează seria de conferințe Privind spre viitor, privind în trecut și asigură direcția artistică a componentei COLLEGIUM, dedicată formării profesionale continue a artiștilor. Între proiectele de amploare recente se află expoziția 24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969-1971, găzduită de Muzeul Național de Artă al României (7.11.2019 – 2.2.2020).

Din 2012, Ștefania Ferchedău a fost co-director al platformei ZonaD, alături de coregraful Cosmin Manolescu, un laborator de dans contemporan și dezvoltare profesională în care a programat ateliere și dezbateri despre istoria și teoria dansului contemporan. Între acestea au fost Performance and Choreographic Imagination, un atelier susținut de profesorul André Lepecki la București (mai 2015), sau Platforma de Reflecție – o rezidență în mișcare între România-Portugalia-Letonia, reunind artiști, manageri, curatori, critici de dans, ambele prezentate în cadrul E-Motional (2011-2015, un program european de schimburi artistice între 8 țări al cărui co-inițiator și manager a fost). Alte proiecte recente includ Eastern Connection, o colaborare româno-japoneză, și contribuția în cadrul rețelei Cultura în educație, care unește profesioniști din domeniul artelor care dezvoltă proiecte în școli (din 2013).

Între organizațiile cu care a colaborat din 2010 ca manager de program, producător, consultant artistic sau de management se află: Fundația Gabriela Tudor/ United Experts, Asociația pepluspatru, Asociația Zeppelin, Asociația MetruCub, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană. Afilierile instituționale trecute includ Asociația ECUMEST (2003-2008), Institutul Cultural Român New York (2008-2010). În 2017 a primit premiul pentru Management cultural pentru ultimii 10 ani de activitate din partea Administrației Fondului Cultural Național.

Ștefania Ferchedău are o bogată experiență editorială și de cercetare, de-a lungul anilor participând și contribuind la realizarea a diverse studii, materiale și cercetări cu privire la sectorul cultural în general și/sau proiectele în care a fost implicată. Între acestea, a fost: editor al publicației Rethinking dance. ZonaD mobile platform & E-Motional – a notebook of unedited thinking (2015), co-editor al publicației Biblioteca vie a culturii în educație (2015), editor al publicației Carte de artist: Ioana Nemeș (2014), editor al catalogului proiectului E-Motional Bodies & Cities 2011-2013 (2013); editor asociat al documentului programatic Carta pentru Cultura Vie – un manifest în sprijinul artelor (2012); editor asociat al suplimentului Revistei 22 Cartografie subiectivă a culturii independente (2011); co-editor al publicaţiei A short guide to the Romanian cultural sector today, publicată în 3 ediții – engleză, franceză (2005-2008); editor al secţiunii Region in Focus dedicată României şi Bulgariei în aprilie 2007 în cadrul portalului www.labforculture.org; ș.a.

Mihai Chirilov este critic de film și director artistic al Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) și al Festivalului de Film Românesc Making Waves din New York.

În 2002, împreună cu regizorul Tudor Giurgiu, a pus bazele Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), cel mai bun festival de profil din România și unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei. Din 2006 este director artistic al Romanian Film Festival Making Waves din New York, inițiat de Corina Șuteu și organizat de Film ETC.

A realizat sezoane de film românesc în străinătate (cel mai notabil fiind cel din 2011, de la Jacob Burns Film Center din Pleasantville, NY) și a co-organizat retrospectiva integrală a operei lui Lucian Pintilie de la MoMA, din 2012. În 2013, a supervizat producția setului DVD Pintilie Cineast, cuprinzând integrala creației cinematografice a regizorului român. A susținut prelegeri despre filmul românesc la Barcelona, Londra, New York etc. și a curatoriat Zilele filmului britanic la București.

A colaborat cu numeroase publicaţii (Dilema Veche, Observator Cultural, revista HBO, Cosmopolitan, FHM etc) şi a fost redactor-șef al revistei AperiTIFF, ediția engleză, dedicată actualității filmului românesc și produsă de ICR. În 2005, a înființat revista lunară de cultură alternativă Re:publik – singura publicație despre film, muzică & cultură urbană din România.

ste membru al Asociației Criticilor de Film din Uniunea Cineaștilor, membru FIPRESCI, organizația internațională a criticilor de film și a făcut parte din juriul unor festivaluri de film internaționale de prestigiu precum cele din Hong Kong, Karlovy Vary, Berlin, Goteborg, Chicago, San Francisco, Palm Springs şi Moscova. Este, totodată, membru votant al Academiei Europene de Film, membru în boardul de selecție pentru Premiile LUX ale Parlamentului European și membru în boardul Festivalului de film documentar fARAD.

A tradus în limba română trei romane de Chuck Palahniuk – Sufocare / Choke, Jurnal / Diary și Snuff.

A participat la expozițiile colective Anatopismes (Institutul Cultural Francez din București, 1996) și Bu York & Newcharest (Centrul Cultural Român din New York, 1999).

Răzvan Popovici este iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, pe care l-a transformat într-o platformă culturală europeană de mare succes. Aceasta include Festivalul SoNoRo (14 ani), proiectul educativ SoNoRo Interferenţe (13 ani), SoNoRo Arezzo (9 ani), SoNoRo Conac (7 ani), SoNoRo Sofia (2 ani) si SoNoRo Musikland (1 an).

El este în același timp iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Chiemgauer Musikfruhling din Traunstein, Germania şi al seriei de concerte de muzică de cameră “Pèlerinages” din München.

A cântat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București şi Theatre-des-Champs-Elysée din Paris alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Filarmonica George Enescu din București, Filarmonica Transilvania din Cluj sau Kamerata Kronstadt. A colaborat cu Juliane Banse, Shlomo Mintz, Philippe Graffin, Natalia Gutman, Elena Bashkirova, Olli Mustonen, Frans Helmerson, Mihaela Martin, Vladimir Mendelssohn, Louis Lortie, Roland Pöntinen şi Giovanni Sollima.

Răzvan concertează ca membru al Ansamblului Raro, alături de care a lansat până în prezent 8 discuri apreciate în întreaga lume. Ultimul CD, intitulat Rhapsodie Roumaine, a fost lansat în ianuarie 2019 în sala Musikverein din Viena.

Răzvan ține regulat cursuri de măiestrie în România, Japonia, Belgia, Italia, Ucraina și Germania, dar și în cadrul proiectului educativ SoNoRo Interferențe cât și al Fundației “Villa Musica” din Schloss Engers/Mainz. Din 2018 este profesor invitat al Conservatorului Regal din Antwerp, Belgia.

Mihai Pop (n. 1974) este absolvent al Universității de Artă și Design din Cluj, artist vizual și coordonator al Galeriei Plan B, spațiu de producție și expunere a artei contemporane deschis la Cluj în 2005. În septembrie 2008 Plan B a deschis un al doilea spațiu expozițional la Berlin.

Comisar al Pavilionului României la ediția din 2007 a Bienalei de Artă de la Veneția și curator al expoziției lui Adrian Ghenie Darwin’s Room la ediția Bienalei de la Veneţia din 2015, Mihai Pop este unul dintre inițiatorii Centrului cultural Fabrica de Pensule, deschis la Cluj în 2009.

Mihai Pop trăiește și lucrează la Cluj și Berlin.

Rarița are o experiență de 20 ani în management, programare, cercetare și politici în domeniul culturii.

Este director și co-fondator al Fundației AltArt, organizație dedicată metodelor experimentale în artă și societate. Este co-fondator a Fabricii de Pensule, un spațiu colectiv independent pentru artele contemporane, în Cluj-Napoca.

A făcut parte din echipa Cluj-Napoca 2021 – Capitală Europeană a Culturii unde și-a adus contribuția în toate etapele candidaturii, inclusiv în dezvoltarea conceptului și a programului cultural.

Rarița este implicată în dezvoltarea politicilor culturale, în Cluj-Napoca (unde a coordonat elaborarea Strategiei Culturale), dar și la nivel național prin activitatea în Coaliția pentru Sectorul Cultural Independent și la nivel european. Este membră a grupului strategic al inițiativei A Soul for Europe și membră a consiliului director al European House for Culture și al rețelei Balkan Express. A contribuit în calitate de speaker și trainer la numeroase forumuri profesionale, inclusiv conferințe importante precum A Soul for Europe Berlin, Forumul Cultural European, întâlnirile plenare IETM și Congresul Cultural din Wroclaw.

În 2015, a primit Premiul pentru Management Cultural din partea Administrației Fondului Cultural Național din România și o distincție similară din partea Asociației Femeilor de Afaceri din România.

A activat profesional și în domeniile media și democrație în diferite organizații precum Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Fundația Soros pentru o Societate Deschisă. A studiat Foto-Video-Procesare Digitală, în cadrul Universității de Arte și Design și Jurnalism în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2017 este doctorand în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Universitatea Babeș-Bolyai, cercetând relația dintre cultură și bunăstarea emoțională și mentală în orașe.

Arhitect de profesie, Teodor Frolu este un antreprenor român în domeniul industriilor creative (comunicare, multimedia, arhitectură, design și regenerare urbană), vicepreședinte al Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23 și partener & co-manager al DC Communication, o renumită agenție de comunicare și afaceri publice.

În colaborare cu Ivan Patzaichin (o legendă mondială a canotajului, multiplu campion olimpic), Teodor a inițiat Rowmania, un proiect care îmbină dezvoltarea locală și antreprenoriatul, ecoturismul, designul, meșteșugurile tradiționale și gastronomia tradițională.

Teodor combină utilizarea inteligentă a spațiilor arhitecturale cu paradigmele comunicării, creând proiecte culturale și educaționale inovatoare și colaborative care răspund la contextele istorice și la nevoia păstrării memoriei culturale a spațiilor.

Teodor are o vastă experiență în proiectarea și desfășurarea de proiecte de dezvoltare comunitară, campanii de marketing și comunicare cu componente educaționale și sociale puternice, cu un accent special pe dezvoltarea de produse culturale inovatoare.

Domeniile sale de expertiză acoperă: urbanism și comunități locale, dezvoltare durabilă, design și modă durabilă, turism inteligent și ecoturism, infrastructură verde, comunicare și relații publice, comunicare instituțională, evenimente culturale etc.

O selecție a proiectelor de comunicare și dezvoltare pe care le-a inițiat și / sau condus: dezvoltarea și implementarea campaniilor naționale de comunicare și informare pentru Uniunea Europeană (permanent, între 2001 – 2016); Rowmania, mișcarea pregătită să dezvolte produse turistice, programe de antreprenoriat social , o campanie națională pentru promovarea vâslitului și a programelor de dezvoltare durabilă în arii protejate; Patzaikin, un brand eco-fashion și design pentru haine și accesorii, bărci și produse turistice; mai multe proiecte de regenerare urbană în București; coordonator al participării României la Coreea de Sud 93 World Expo și Expo Seville 92; lider de echipă pentru campania de comunicare pentru proiectul Economia bazată pe cunoștințe, dezvoltat de Ministerul Comunicării și altele.

Născut în 1965, a absolvit Universitatea de Arhitectură din București. În prezent, este președinte al Consiliului Centrului Internațional pentru Arte Contemporane, membru IPRA (International Public Relations Association), membru fondator al mai multor organizații care coordonează regenerarea culturală și urbană și membru al Ordinului Arhitecților din România.

Corina coordonează în cadrul Centrului Cultural Clujean proiectele Academia Schimbării și Culture Next și are o experiență vastă în managementul proiectelor culturale, producție artistică și politici culturale. Este unul dintre membrii fondatori ai spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule. În cadrul Federației Fabrica de Pensule a inițiat sau coordonat, începând din 2009, peste 20 de proiecte culturale în domenii diferite – arte vizuale, arte performative, educație și formare.

În 2010 i-a fost acordată Bursa Gabriela Tudor în management cultural.

În ultimii ani, a beneficiat de rezidențe profesionale în Polonia și SUA și a fost implicată în diverse inițiative și proiecte culturale internaționale. Din 2013 până în 2015 a fost responsabilă de comunicarea Festivalului Temps d’Images Cluj. Corina Bucea a contribuit în ultimii ani la mai multe proiecte care au reprezentat România atât la Bienala de Artă, cât și de Arhitectură de la Veneția (2013, 2015 și 2016). În 2017, în calitate de manager de proiect, a coordonat realizarea expoziției Geta Brătescu – Apariții (curator: Magda Radu).

Cariera Corinei Șuteu a început în România: critic de teatru, apoi director al UNITER și a Theatrum Mundi (actualul teatru Metropolis), apoi a continuat în Franța (11 ani) și New York (7 ani), unde a dezvoltat o amplă cariera ca formator, inițiator și director de instituții și programe culturale, expert european și consultant în management și politici culturale.

A condus, în Franța, Masteratul european în managementul culturii al Școlii de Comerț de la Dijon pentru nouă ani, începând cu 1995, a fondat asociația și programul ECUMEST, dedicat profesionalizării în management cultural a regiunii balcanice și central europene, a fost președinta Forumului Rețelelor culturale Europene al Consiliului Europei, co-fondator al programului Policies for culture (Fundația Europeană pentru cultură – Amsterdam) și director, la New York, timp de șapte ani, al Institutului Cultural Român. Este fondator și președinte al asociației FilmETC și al festivalului Making Waves la New York, pe care îl conduce de treisprezece ani. În 2014-2015 a fost senior expert pentru strategia culturală a orașului București, fondator al festivalului de film documentar fArad (Arad) și, în 2015, coordonator general al proiectului Darwin’s Room – expoziția pictorului Adrian Ghenie la Bienala de la Veneția.

Între mai 2016 și ianuarie 2017, Corina Șuteu a fost Ministru al Culturii.

A predat timp de cincisprezece ani la universități din Europa în calitate de profesor invitat și a publicat în presa internațională de specialitate mai mult de 80 de articole și rapoarte despre sistemul și politicile culturale europene, a co-editat volumul Arts Politics and Change (Boekmanstichting Amsterdam) și este autor al studiului comparativ despre educația în management cultural în Europa Another Brick in the Wall. În prezent Corina Șuteu curatoriază și produce programele asociației FilmETC și ale spațiului Insula 42. A fost membră în boardul Fundația9 a BRD – Groupe Société Générale, unde a lansat Fondul Lucian Pintilie, este membră a boardului Ovidiu Ro și al Fundației Majestății Sale, Margareta a României.

Mihai Chirilov este critic de film și director artistic al Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) și al Festivalului de Film Românesc Making Waves din New York.

În 2002, împreună cu regizorul Tudor Giurgiu, a pus bazele Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), cel mai bun festival de profil din România și unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei. Din 2006 este director artistic al Romanian Film Festival Making Waves din New York, inițiat de Corina Șuteu și organizat de Film ETC.

A realizat sezoane de film românesc în străinătate (cel mai notabil fiind cel din 2011, de la Jacob Burns Film Center din Pleasantville, NY) și a co-organizat retrospectiva integrală a operei lui Lucian Pintilie de la MoMA, din 2012. În 2013, a supervizat producția setului DVD Pintilie Cineast, cuprinzând integrala creației cinematografice a regizorului român. A susținut prelegeri despre filmul românesc la Barcelona, Londra, New York etc. și a curatoriat Zilele filmului britanic la București.

A colaborat cu numeroase publicaţii (Dilema Veche, Observator Cultural, revista HBO, Cosmopolitan, FHM etc) şi a fost redactor-șef al revistei AperiTIFF, ediția engleză, dedicată actualității filmului românesc și produsă de ICR. În 2005, a înființat revista lunară de cultură alternativă Re:publik – singura publicație despre film, muzică & cultură urbană din România.

Este membru al Asociației Criticilor de Film din Uniunea Cineaștilor, membru FIPRESCI, organizația internațională a criticilor de film și a făcut parte din juriul unor festivaluri de film internaționale de prestigiu precum cele din Hong Kong, Karlovy Vary, Berlin, Goteborg, Chicago, San Francisco, Palm Springs şi Moscova. Este, totodată, membru votant al Academiei Europene de Film, membru în boardul de selecție pentru Premiile LUX ale Parlamentului European și membru în boardul Festivalului de film documentar fARAD.

A tradus în limba română trei romane de Chuck Palahniuk – Sufocare / Choke, Jurnal / Diary și Snuff.

A participat la expozițiile colective Anatopismes (Institutul Cultural Francez din București, 1996) și Bu York & Newcharest (Centrul Cultural Român din New York, 1999).

Răzvan Popovici este iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, pe care l-a transformat într-o platformă culturală europeană de mare succes. Aceasta include Festivalul SoNoRo (14 ani), proiectul educativ SoNoRo Interferenţe (13 ani), SoNoRo Arezzo (9 ani), SoNoRo Conac (7 ani), SoNoRo Sofia (2 ani) si SoNoRo Musikland (1 an).

El este în același timp iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Chiemgauer Musikfruhling din Traunstein, Germania şi al seriei de concerte de muzică de cameră “Pèlerinages” din München.

A cântat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București şi Theatre-des-Champs-Elysée din Paris alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Filarmonica George Enescu din București, Filarmonica Transilvania din Cluj sau Kamerata Kronstadt. A colaborat cu Juliane Banse, Shlomo Mintz, Philippe Graffin, Natalia Gutman, Elena Bashkirova, Olli Mustonen, Frans Helmerson, Mihaela Martin, Vladimir Mendelssohn, Louis Lortie, Roland Pöntinen şi Giovanni Sollima.

Răzvan concertează ca membru al Ansamblului Raro, alături de care a lansat până în prezent 8 discuri apreciate în întreaga lume. Ultimul CD, intitulat Rhapsodie Roumaine, a fost lansat în ianuarie 2019 în sala Musikverein din Viena.

Răzvan ține regulat cursuri de măiestrie în România, Japonia, Belgia, Italia, Ucraina și Germania, dar și în cadrul proiectului educativ SoNoRo Interferențe cât și al Fundației “Villa Musica” din Schloss Engers/Mainz. Din 2018 este profesor invitat al Conservatorului Regal din Antwerp, Belgia.

[RO]

Ovidiu Hrin este fondatorul și liderul Synopsis – un studio versatil de design grafic din Timișoara – unde se implică în proiecte complexe de comunicare vizuală, design expozițional și nu în ultimul rând design de afiș. Susține conferințe și ateliere de design grafic atât în țară, cât și în străinătate (DesignMAI Berlin, Vienna Design Week, European Design Conference – Zürich)

În 2011 lansează Typopassage TM – Micro-Muzeul de Artă Tipografică și Design – dedicat dialogului și educației în tipografie & comunicare vizuală. În acest cadru curează expoziții și invită designeri de renume internațional alături de care lansează dialoguri pe tema designului și tipografiei. Din 2012 susține ateliere și cursuri de caligrafie (Cancellaresca și Foundational Hand) pentru diferite niveluri de competență.

Lucrările lui Ovidiu Hrin sunt prezentate în numeroase publicații internaționale de specialitate și premiate în cadrul concursurilor și bienalelor prestigioase de design grafic din lume precum European Design Awards, Zgraf Triennale, Golden Bee Moscow, Graphis New York, Shenzhen International Poster Festival, Toyama Triennial, Brno BIennial. În prezent Ovidiu este membru AIGA (Institul American al Artiștilor Grafici, New York chapter), TDC (Type Directors Club, New York) și Graphis International. O selecție de afișe realizate de Ovidiu Hrin face parte din colecția permanentă a Museum für Gestaltung din Zürich.

[EN]

Ovidiu Hrin is an awarded multidisciplinary designer & art director working in Timisoara (Romania) and internationally. He has a vast experience in branding & designing of complex communication and information systems for both cultural and corporate institutions. Hrin has won numerous design awards worldwide and his works were published in more than a hundred prestigious books, catalogues and magazines worldwide.

A selection of his art posters is part of the permanent collection of the Museum fur Gestaltung in Zurich. He runs Synopsismedia, a versatile design studio he founded in 2001, and holds graphic design and communication lectures and workshops throughout the world. In 2011 he launched Typopassage Timisoara, a design and typography micro-museum intended as a platform for showcasing Romanian and international designers, illustrators and typographers, with the goal of initiating a creative dialogue between the artists and a place where new interactions can be generated between the public and the exhibited artists.

Hrin is actively involved in cultural and educational initiatives in Timisoara and Romania. He has curated and co-curated multiple exhibitions and shows for the Typopassage Musem. Ovidiu Hrin is also a member of AIGA (The American Institute of Graphic Artists), TDC (Type Directors Club, New York) and Graphis International.

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Actualmente este profesor la Departamentul de Literatură Comparată al Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (2002-2018). De asemenea, este redactor-şef la revista de cultură Steaua. A publicat 9 cărți de poezie, 7 cărți de proză, 8 cărți de eseu. Câteva din cărțile ei de poezie și proză au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, franceză și bulgară. Cea mai recentă carte de poezie – Scrisoare către un prieten și înapoi către țară (Paralela 45, 2018); cea mai recentă carte de proză – Un singur cer deasupra lor (Polirom, 2014); cea mai recentă carte de eseu – Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX (Polirom, 2016).

Cărţi publicate:

Poezie:

• Zona vie (Editura Dacia, 1993)
• Grădina deliciilor (Editura Echinox, 1993)
• Cădere deasupra oraşului (Editura Transpres, 1994) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj
• Oceanul Schizoidian (Editura Marineasa – 1998, Editura Vinea – 2006)
• Femeia-cruciat (antologie, Editura Paralela 45, 1999)
• Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (Editura Dacia, 2002)
• Kore-Persefona (Editura Vinea, 2004) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj
• Coma (Editura Vinea, 2008) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj
• California (pe Someș), Editura Charmides, 2014 – Premiul Asociației Femeilor de Afaceri din Cluj și Premiul revistei Tiuk
• Scrisoare către un prieten și înapoi către țară, Editura Paralela 45, 2018, 2019

Proză:

• Călătorie prin oglinzi (Editura Dacia, 1989)
• Purgatoriile (Editura Albatros, 1997)
• Tricephalos (Editura Dacia, 2002)
• Nebulon (Editura Polirom, 2005) – Premiul Clubului Lions
• Naşterea dorinţelor lichide (Editura Cartea Românească, 2007)
• Angelus (Editura Humanitas, 2010)
• Un singur cer deasupra lor (Editura Polirom, 2013) – Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj și Premiul revistei Tiuk

Cărți experimentale de poezie:

• Submarinul iertat, poem-roman, în colaborare cu Andrei Codrescu (Editura Brumar, 2007), Premiul România Cultural
• Ținutul Celălalt, poem-roman, în colaborare cu Marius Conkan (Editura Cartea Românească, 2011)

Eseu:

• Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conştiinţa românească (Editura Fundației Culturale Române, 1998) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj, Premiul Ion Negoiţescu al revistei Apostrof
• Panopticum. Tortura politică în secolul XX (Institutul European, 2001) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj
• Imaginarul violent al românilor (Editura Humanitas, 2003)
• Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii (Editura Polirom, 2004) – Premiul revistei Cuvântul
• Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (Editura Polirom, 2005)
• Năravuri româneşti (Editura Polirom, 2007)
• Gourmet. Céline, Bulgakov, Cortázar, Rushdie (Editura Limes, 2009)
• Biblioteca stranie (Editura Curtea Veche, 2010) – Premiul Asociației de Literatură Comparată din România
• Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX (Editura Polirom, 2016)
• De la Golania șa Rezist. Jurnal civic 2017-2019 (Editura Polirom, 2020)

Cărţi de poezie traduse în limba engleză, apărute în SUA:

• Schizoid Ocean (1997), traducere de Claudia Litvinchievici
• Lunacies (2004), traducere de Adam J. Sorkin
• Crusader-Woman (2008), traducere de Adam J. Sorkin
• Forgiven Submarine (2009), written together with Andrei Codrescu, traducere de Andrei Codrescu

Carte de proză tradusă în limba engleza, apărută în SUA:

• Angelus (traducere de Alistair Ian Blyth), 2015

Cărţi de poezie traduse în limba italiana, apărute în Italia:

• Coma (traducere de Giovanni Magliocco), 2012
• Venezia dalla vene viola (traducere de Giovanni Magliocco), 2015

Carte de proză tradusă în limba maghiară, apărută în Ungaria:

• Utoferfiak, traducere de Selyem Zsuzsa, 2009

Carte de proză tradusă în limba bulgară, apărută în Bulgaria:

• Anghelus (traducere de Hristo Boev), 2017

Referinţe critice internaționale:

• Who’s Who in Contemporary Woman’s Writing, edited by Jane Elridge Miller, Routledge Publishing House, London and New York, 2001, p. 58
• http://en.wikipedia.org/wiki/Ruxandra_Cesereanu
• Harold B. Segel, The Columbia Literary History of Eastern Europe since 1945, Columbia University Press, New York, 2008, pp. 255-256 (portrait of writer Ruxandra Cesereanu)

Actorul Vlad Ivanov s-a născut la 4 august 1969, în Botoșani. A absolvit Școala Populară de Artă din Botoșani, iar în 1995 Academia de Teatru și Film din București, la clasa profesoarei Sanda Manu. Pe marele ecran a debutat în anul 1993.

Câștigător al Premiului Criticii din Los Angeles pentru interpretarea genială a ginecologului Dr. Bebe în „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, versatilitatea lui Vlad Ivanov l-a consacrat drept unul dintre cei mai mari actori ai Europei.

Vlad Ivanov a mai jucat rolul lui Cristi în filmul „The Whistlers” (nominalizat la Palme D’Or), iar în 2018 a jucat rolul principal, al lui Victor Ganz, în „Hier” al regizorului ungar Balint Keneyres. A apărut în trei filme la Festivalul de Film de la Cannes 2016: „Toni Erdmann” al lui Maren Ade, „Bacalaureat” (Cristian Mungiu) și în rolul lui Samir în „Câini”. În 2016, l-a interpretat pe Piotr, șeful lui Jim Carrey în filmul „Dark Crimes”. Alte filme notabile includ „Polițist, Adjectiv” (Corneliu Poromboiu), „Amintiri din epoca de aur” (Hanno Hofer); „Concertul” (Radu Mihăileanu), „The Whistleblower” (Larysa Kondracki) și „Principii de viață” (Emilian Velicanu).

În 2005, Vlad a primit Medalia națională „Pentru Merit”, acordată de Președintele României.

Dan Perjovschi este desenator, ilustrator, scriitor, jurnalist și autor de performance român. Perjovschi abordează teme sociale de actualitate în operele sale și a avut un rol important în cultura românească, fiind ilustrator și autor de articole pentru Revista 22 din București.

A avut expoziții personale în Statele Unite ale Americii, Portugalia, Spania, Germania, Ungaria, Suedia, Elveția, Marea Britanie, Germania, Mexic, Brazilia, Coreea de Sud, China etc. În prezent, locuiește și lucrează în București și Sibiu.

Lucrările sale au fost expuse în muzee precum Ludwig Museum Koln, Moderna Museet Stockholm, Tate Modern Londra, MoMA New York, Vanabbemuseum Eindhoven, Macro Roma, Reykyavik Art Museum sau Kiasma Helsinki și expoziții de grup în muzee precum Centre Pompidou Paris, Tate Liverpool, Castello di Rivoli Torino, MoMA San Francisco, MUAC Mexico, MAM Varșovia, MCBA Lausanne, Walker Art Center Minneapolis și Moderna Galerija Lublijana. A participat la bienalele de artă Manifesta, Istanbul, Veneția, Moscova, Sydney, Lyon, Dublin, Odessa, Tessaloniki și la trienalele din Paris, Aichi și Tallin.

Prima sa retrospectivă a avut loc la muzeul Nasher al universității Duke 2007 iar a doua la CCC din Tours 2012.

A primit premiul Gheorghe Ursu 1999, Premiul Henkel 2001, George Maciunas 2004, împreună cu Lia Perjovschi premiul ECF-Princess Margriet în 2012 și premiul Rosa Shapire-Kunsthale Hamburg 2016.

Ana Mărgineanu a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția regie de teatru, în 2001. De atunci, Ana a regizat peste 20 de spectacole, a participat în Lincoln Center Directors Lab in New York, a devenit membră DramAcum și a înființat, împreună cu regizoarea americană Tamilla Woodard și dramaturgul Peca Ștefan – PopUP Theatrics, o companie care crează teatru site-specific, în colaborări artistice internaționale. Cel mai recent proiect PopUP este Instrucțional pentru singurătate, care se joacă online în stagiunea curentă. PopUP pregătește a 9-a ediție a spectacolului virtual Long Distance Affair, care va avea premiera în octombrie 2020.

Alte spectacole create în New York includ Miami Motel Stories (2020, Juggerknot Company), The Female Role Model Project (2018, 3LD Technology Center), Bamboo in Bushwick (Urban Stages, 2017), Wild Child in The City (2015, The Secret Theatre), The Window (2012, Romanian Cultural Institute), Hotel Project (2011,The Internationalists), The Blind Trip (LAPAC, 2010).

În România, cel mai recent proiect într-o sală de teatru este Anul dispărut, o trilogie creată în colaborare cu Peca Ștefan. Anul dispărut își propune să recreeze din amintirile membrilor echipei artistice și tehnice a spectacolului un an “uitat”. Prima parte a instalației, Anul dispărut.1989 a avut premiera la Teatrul Mic, București în decembrie 2015, partea a doua, care investighează anul 1996, a fost prezentată în 2016 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar încheierea, Anul dispărut 2007 la Teatrul Mic în 2017. Tot în colaborare cu Peca Ștefan, Ana a dezvoltat proiectul Despre România, numai de bine, o serie de spectacole/portret ale orașelor din România, incluzând: Povești adevărate complet inventate din Baia Mare, 5 Minute miraculoase din Piatra Neamț, Târgoviște de jucărie, Sfântul din Sfântul Gheorghe și Timișoara. Capăt de linie.

Spectacolele Anei au mai fost prezentate și în Argentina, Austria, Bulgaria, Rusia, UK, Mexic, Germania, Elveția, Spania și Italia. Printre premiile obținute se numără New York Innovative Theatre Awards Best Ensemble (The Window), Best Play – Relationship Drama London Fringe Report (The Sunshine Play), Cel mai bun spectacol la FestCO (5 Minute Miraculoase) și Cel mai bun spectacol la Festivalul Dramaturgiei Românești (89, 89 Fierbinte după ‘89).

Ana predă teatru devised și site specific la Universitățile The New School și SUNY, SUA.

Cristian Lupșa e editor fondator al DoR. A început în 2009, odată cu ideea, și a făcut de toate. A scris, a editat, a dat cu mopul, a distribuit reviste, a vândut proiecte și publicitate, iar în rolul de astăzi își sprijină colegii să devină cea mai bună versiune a lor și să publice cele mai bune povești pe care le pot spune. Scrie adesea despre dificultățile, transformările și reușitele DoR. Pentru că e neliniștit din fire, e și un înfocat susținător al inovației și al încercării de lucruri noi. Când nu e în redacție, fie e undeva și mănâncă, fie e în fotoliu și citește.

Oana Radu este manager cultural și consultant în domeniul politicilor culturale. Membru în Consiliul de administrație al Centrului Național al Cinematografiei (2016-2017), ea a coordonat elaborarea Strategiei Culturale a Municipiului București 2016-2026 și a Strategiei Culturale a Municipiului Arad 2015-2025. Co-fondator al Asociației Film ETC. (București), este manager al Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema (New York) și al Festivalului de film documentar fARAD (Arad) și a coordonat alte ample proiecte internaționale, printre care Pavilionul României la Bienala de Artă de la Veneția 2015. Între 2006-2012 a fost director adjunct al Institutului Cultural Român din New York, participând activ la implementarea unei noi viziuni și abordări instituționale a diplomației culturale sub conducerea Corinei Șuteu. Între 2000-2006, Oana Radu a fost director de programe al Asociației ECUMEST din București, coordonând o serie de programe în domeniul politicilor culturale și cooperării culturale în Estul Europei; a fost coordonator regional pentru Europa de sud-est al programului Policies for Culture, dezvoltat în parteneriat de Asociația ECUMEST și Fundația Culturală Europeană din Amsterdam. A contribuit, de asemenea, la o serie de studii și cercetări în domeniul politicilor culturale în Europa de Sud-Est. Formator în domeniul managementului cultural și politicilor culturale, oferă de asemenea consultanță în utilizarea crowdfunding-ului în domeniul cultural. Absolventă a Masteratului European în Management Cultural al Școlii de Comerț din Dijon, Franța.

Oana Radu este manager cultural și consultant în domeniul politicilor culturale. Membru în Consiliul de administrație al Centrului Național al Cinematografiei (2016-2017), ea a coordonat elaborarea Strategiei Culturale a Municipiului București 2016-2026 și a Strategiei Culturale a Municipiului Arad 2015-2025. Co-fondator al Asociației Film ETC. (București), este manager al Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema (New York) și a coordonat alte ample proiecte internaționale, printre care Pavilionul României la Bienala de Artă de la Veneția 2015. Între 2006-2012 a fost director adjunct al Institutului Cultural Român din New York, sub conducerea Corinei Șuteu. Între 2000-2006, Oana Radu a fost director de programe al Asociației ECUMEST din București, coordonând o serie de programe în domeniul politicilor culturale și cooperării culturale în Estul Europei. A contribuit la o serie de studii și cercetări în domeniul politicilor culturale în Europa de Sud-Est și este formator în domeniul managementului cultural și politicilor culturale. Absolventă a Masteratului European în Management Cultural al Școlii de Comerț din Dijon, Franța.

Ștefania Ferchedău este cercetătoare, manager cultural, consultant artistic și de management, activă din 2002 la București, lucrând interdisciplinar în România și internațional. Și-a folosit pregătirea umanistă și literară și experiența îndelungată în management cultural în lucrul îndeaproape cu artiști și organizații din dans și teatru, arte vizuale și arhitectură, pentru a iniția, acompania, produce, prezenta și documenta o varietate de proiecte începând din 2010.

Este interesată de studiul generațiilor 1960-1980 de artiști din artele performative și de cercetarea practicilor artistice, evenimentelor și situațiilor care au marcat artele performative în România după 1989. Împreună cu Alina Șerban dezvoltă Institutul Prezentului, o asociație cu profil interdisciplinar pe care a fondat-o în 2016 ca o platformă de resurse artistice și teoretice în domeniul artelor vizuale și performative. În acest cadru este co-editor al seriei de publicații Parkour (cu numere dedicate pînă în prezent artiștilor Miriam Răducanu, Octavian Nemescu, Ion Grigorescu, Constantin Flondor, Lia Perjovschi, Lucian Mețianu, Diet Sayler) și al platformei editoriale online www.institutulprezentului.ro, co-programează seria de conferințe Privind spre viitor, privind în trecut și asigură direcția artistică a componentei COLLEGIUM, dedicată formării profesionale continue a artiștilor. Între proiectele de amploare recente se află expoziția 24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969-1971, găzduită de Muzeul Național de Artă al României (7.11.2019 – 2.2.2020).

Din 2012, Ștefania Ferchedău a fost co-director al platformei ZonaD, alături de coregraful Cosmin Manolescu, un laborator de dans contemporan și dezvoltare profesională în care a programat ateliere și dezbateri despre istoria și teoria dansului contemporan. Între acestea au fost Performance and Choreographic Imagination, un atelier susținut de profesorul André Lepecki la București (mai 2015), sau Platforma de Reflecție – o rezidență în mișcare între România-Portugalia-Letonia, reunind artiști, manageri, curatori, critici de dans, ambele prezentate în cadrul E-Motional (2011-2015, un program european de schimburi artistice între 8 țări al cărui co-inițiator și manager a fost). Alte proiecte recente includ Eastern Connection, o colaborare româno-japoneză, și contribuția în cadrul rețelei Cultura în educație, care unește profesioniști din domeniul artelor care dezvoltă proiecte în școli (din 2013).

Între organizațiile cu care a colaborat din 2010 ca manager de program, producător, consultant artistic sau de management se află: Fundația Gabriela Tudor/ United Experts, Asociația pepluspatru, Asociația Zeppelin, Asociația MetruCub, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană. Afilierile instituționale trecute includ Asociația ECUMEST (2003-2008), Institutul Cultural Român New York (2008-2010). În 2017 a primit premiul pentru Management cultural pentru ultimii 10 ani de activitate din partea Administrației Fondului Cultural Național.

Ștefania Ferchedău are o bogată experiență editorială și de cercetare, de-a lungul anilor participând și contribuind la realizarea a diverse studii, materiale și cercetări cu privire la sectorul cultural în general și/sau proiectele în care a fost implicată. Între acestea, a fost: editor al publicației Rethinking dance. ZonaD mobile platform & E-Motional – a notebook of unedited thinking (2015), co-editor al publicației Biblioteca vie a culturii în educație (2015), editor al publicației Carte de artist: Ioana Nemeș (2014), editor al catalogului proiectului E-Motional Bodies & Cities 2011-2013 (2013); editor asociat al documentului programatic Carta pentru Cultura Vie – un manifest în sprijinul artelor (2012); editor asociat al suplimentului Revistei 22 Cartografie subiectivă a culturii independente (2011); co-editor al publicaţiei A short guide to the Romanian cultural sector today, publicată în 3 ediții – engleză, franceză (2005-2008); editor al secţiunii Region in Focus dedicată României şi Bulgariei în aprilie 2007 în cadrul portalului www.labforculture.org; ș.a.

Rarița are o experiență de 20 ani în management, programare, cercetare și politici în domeniul culturii. Este director și co-fondator al Fundației AltArt, organizație dedicată metodelor experimentale în artă și societate. Este co-fondator a Fabricii de Pensule, un spațiu colectiv independent pentru artele contemporane, în Cluj-Napoca.

A făcut parte din echipa Cluj-Napoca 2021 – Capitală Europeană a Culturii unde și-a adus contribuția în
toate etapele candidaturii, inclusiv în dezvoltarea conceptului și a programului cultural.

Rarița este implicată în dezvoltarea politicilor culturale, în Cluj-Napoca (unde a coordonat elaborarea Strategiei Culturale), dar și la nivel național prin activitatea în Coaliția pentru Sectorul Cultural Independent și la nivel european. Este membră a grupului strategic al inițiativei A Soul for Europe și membră a consiliului director al European House for Culture și al rețelei Balkan Express. A contribuit în calitate de speaker și trainer la numeroase forumuri profesionale, inclusiv conferințe importante precum A Soul for Europe Berlin, Forumul Cultural European, întâlnirile plenare IETM și Congresul Cultural din Wroclaw.

În 2015, a primit Premiul pentru Management Cultural din partea Administrației Fondului Cultural Național din România și o distincție similară din partea Asociației Femeilor de Afaceri din România.

A activat profesional și în domeniile media și democrație în diferite organizații precum Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Fundația Soros pentru o Societate Deschisă. A studiat Foto-Video- Procesare  Digitală, în cadrul Universității de Arte și Design și Jurnalism în cadrul Universității Babeș- Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2017 este doctorand în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Universitatea Babeș-Bolyai, cercetând relația dintre cultură și bunăstarea emoțională și mentală în orașe.

participant ediția 2020

Vă mulțumesc că ați făcut posibil acest program și că mi-ați dat șansa să iau parte.

Au fost cursuri și întâlniri extrem de interesante în care am găsit foarte multă inspirație.

Pe unii formatori, mentori nu i-aș fi întâlnit deloc offline, mai ales în 2020 și mă refer în mod special la întâlnirea cu Anamaria Marinca, Corina Șuteu, Ana Mărginean, Matei Vișniec, Rarița Zbranca, Mihai Chirilov, Pascal Gielen. Ordinea e aleatorie dar toate întâlnirile astea, pentru mine, au fost fiecare în felul ei transformatoare și ăsta e un câștig enorm: am primit răspunsuri, am aflat multe lucruri noi, mi-am structurat multe, multe informații.

Toți speakerii de la Re-Form 1 și 2 au fost foarte buni.

Mulțumesc. Fiecare întâlnire a fost o bucurie. Corina Bucea e ideală ca organizator, a gestionat cu mare diplomație multe momente. Cu unii dintre participanți, pe care nu îi cunoșteam înainte, știu că mi-ar plăcea să lucrez pe viitoare proiecte.

Eu văd “Academia Schimbării” ca pe un program bine gândit, complex, cu adevărat transformator.

Celor care vă gândiți dacă să participați sau nu pe viitor va spun că MERITĂ să fiți parte din el.

participant ediția 2020

Pentru mine, Academia Schimbării e ce am preluat de la artiștii invitați – persistența și perseverența pe o traiectorie personală asumată, construită pe autenticitate și curaj, e curiozitatea și umorul participanților. E playlist-ul colectiv din pauze și sesiunile de mentorat cu Ștefania (Ferchedău), în care am redescoperit ușurătatea de a crede în intuițiile și opțiunile artistice personale.

participant ediția 2020

În primul rând acest program mi-a adus încredere. În ceea ce fac, atât ca artist cât și ca antreprenor. M-a ajutat să recalibrez direcția în care mergeam. Să conștientizez că indiferent de public și de natură interactivă a performance-urilor, viziunea artistică poate fi mult mai pronunțată. Simt că a fost momentul propice de reflecție asupra ceea ce fac și ceea ce îmi propun pe mai departe. Am descoperit noi valențe și direcții unor sâmburi de proiecte. În al doilea rând m-a pus la lucru. Discuțiile au avut rol de a mă readuce în starea de acțiune. M-a ajutat să văd oamenii din spatele numelor (pe care îi admirăm). Să îi privesc din altă perspectivă. Că e posibil, chiar dacă e foarte greu.
Să realizez cât de important e să îmi dedic câteva ore, pe lună măcar, să reflectez asupra organizației, direcției, proiectelor în derulare și cele viitoare. Să simt nevoia unui grup de lucru în direcția managementului, poate doar să împărtășesc o părere sau să ascult un discurs. Ocazia de a fi eu însumi într-un cadru artistic select. Să fiu mult mai liber în a spune o idee, chiar dacă poate e prostie. Să îmi permit să nu am chef de `ore` dar să mă prindă de fiecare dată și să mă implic. Să pescuiesc idei, fără să am stresul că nu mi-am pregătit `temele` și `intrebările`. Posibilitatea de a da acest raspuns la aproape 2 săptămâni de la primirea mailului. Aștept să continuăm… fără o dată anume, pentru că e binevenit oricând.

participant ediția 2020

Programul Academia Schimbării a fost mult peste asteptarile mele. Desi cuvântul SCHIMBARE este prezent chiar in titlul programului eram pregatita mai mult pentru un program de informare. O schimbare este mult mai greu de facut in randul oamenilor maturi si nu există o rețetă pentru acest lucru.
Am avut impresia ca asist la un eveniment magic, irepetabil, uimită fiind de calitatea discursului invitaților. Aceștia si-au dezvăluit in primul rand latura umană de creatori, lăsând transparente metodele lor de lucru. Practic am fost primiti în laboratorul lor sacru de alchimie, ghidați fiind de mentorii Corina Bucea, Corina Suteu și Rarița Zbranca de care din acest moment ma simt legata ca printr-un cordon ombilical transparent.
Aceasta intalnire a fost o gură de aer, un moment inspirațional, care m-a facut sa ma intâlnesc cu mine insămi si imi da putere sa merg mai departe in proiectele mele.

participant ediția 2020

Pentru mine, experiența programului a însemnat o gură de aer în această perioadă deoarece am avut ocazia să ascult personalități din domeniul cultural și artistic cărora le urmăream activitatea. Deși programul s-a suprapus pentru mine cu alte activități, am vrut totuși să pot asista, să pot asculta toate cursurile. Am reușit, cred, în proporție de 60 % iîn timp real iar întâlnirile ratate au fost vizionate ulterior prin înregistrări. Mulțumesc pe această cale inițiatorilor programului care au gândit o structură flexibilă pentru program și au facilitat interacțiunea invitaților cu noi.

participant ediția 2020

În primul și în primul rând, sentimentul că nu sunt singură. Poate că sună ca o clișee dar mă liniștește și îmi redă speranța mie, un începător, că oameni cu proiecte și inițiative extraordinare au sau au avut și ei dubii, probleme și măcar un punct când spus că nu se poate dar apoi totuși au rezolvat cumva. Am primit niște puncte de reper și indicații foarte bune. Mi-a lipsit întâlnirea fizică, pauzele când ne-am fi putut cunoaște informal dar organizatorii au făcut tot ce a fost în puterea lor să știm cu cine suntem împreună pe Zoom, lucru pe care apreciez foarte mult. La fel și cu toate materialele care au fost prezentate. La aplicare am scris că aș avea nevoie de inspirație: am găsit acest lucru. Mentori, formatori foarte valoroși, am simțit că ne ascultă, ne înțeleg și încearcă să ne dea sfaturi cu toată mintea și inima lor. A fost o experiență extraordinară să le ascult. Vă mulțumesc!

participant ediția 2020

Zen concentric în comunitate eclectică. Oameni frumoși. Curaj. Poftă de viață și sens.
Tu. Da, tu, omul care citește aceste rânduri! Ești în locul care găzduiește și hrănește, bine ai venit! E cultură all around, pe toate planurile și perspectivele larg deschise ale celor care sunt pregătiți să îți vorbească. Din experiențe trăite. Din proiecte trăznite. Lucruri nerostite. Deschide-ți ochii inimii. Urechile imaginației. Zâmbetul creației. Ești parte din Schimbare. Enjoy your ride!

participant ediția 2020

Participarea la acest program mi-a deschis cu adevărat orizontul în ceea ce privește organizarea de evenimente. Pe parcursul întâlnirilor a devenit din ce în ce mai clar pentru mine că un eveniment de succes nu ar trebui privit ca fiind un act singular, căci acesta înseamnă luni de muncă, o echipă cu aceeași viziune, o conexiune strânsă cu nevoile comunității, și mai ales faptul că se bazează pe un concept ce ar trebui să ia în considerare schimbarea în bine pe care o poate aduce.

participant ediția 2020

Am pornit cu așteptări “de manual”: să descopăr concepte teoretice și soluții și să înțeleg perspectiva artiștilor și să învăț să lucrez cu ei. În fapt, am aflat că nu există “nu se poate” și că întotdeauna există resurse, trebuie doar identificate corect și corelate cu obiectivele. Am primit resurse bibliografice valoroase pentru tot ce am discutat și pentru multe altele. “Teoria” nu trebuie învățată, ci a fost însoțită de exemplele clare, puse în context, care completează automat piesele lipsă din puzzle-ul tău propriu. Am primit confirmarea că nu trebuie să aștept să primesc ceva de la un “sistem”, ci să înfăptuiesc eu, inspirându-mă din modele. Și, cel mai important, am descoperit noi MODELE pe care acum le admir și le urmăresc.